răşina

RĂŞÍNĂ, răşini, s.f. Nume generic dat unor substanţe lipicioase, inflamabile, secretate de diferite plante, mai ales conifere, sau produse pe cale sintetică. – Lat. resina.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RĂŞÍN//Ă ~i f. Substanţă amorfă vâscoasă şi inflamabilă, secretată de unele plante conifere sau obţinută pe cale sintetică, având diverse întrebuinţări (în prepararea lacurilor, cleiurilor, la obţinerea maselor plastice, ca adeziv etc.). ~ naturală. ~ sintetică. /<lat. resina
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

răşínă (răşíni), s.f. – Smoală, catran. – Mr. (a)ruşină. Lat. resῑna (Puşcariu 1443, REW 7244), cf. alb. ršinë (Philippide, II, 652). – Der. răşinos, adj. (cu răşină), a cărui der. directă din lat. resῑnōsus (Puşcariu 1444) este incertă.
(Dicţionarul etimologic român)

răşínă-de-pământ s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

răşínă s. f., g.-d. art. răşínii; pl. răşíni
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
RĂŞÍNĂ s. (CHIM.) răşină alchidică v. alchidal; răşină anionactivă v. anionit; răşină fenolică v. fenoplast.
(Dicţionar de sinonime)