rășchia

RĂŞCHIÁ, răşchiez, vb. I. Tranz. A depăna firele toarse de pe fus sau de pe ghem pe răşchitor. [Pr.: -chi-a] – Lat. *rasclare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A RĂŞCHI//Á ~éz tranz. (fire textile) A depăna de pe fus sau de pe ghem pe răşchitor. /<lat. rasclare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

răşchiá (răşchiéz, răşchiát), vb. – A depăna. – Var. rîşchia, pers. I răşchii. Bg. rasšivam „a descoase, a depăna”, de unde şi megl. răşies „a depăna”; forma rom. este rezultatul unei disimilări din *răsşia, ca în cazul lui răşchira. Etimologiile propuse nu par probabile: din lat. *rasclāre (Puşcariu 1441; Tiktin; REW 7072; Candrea); din lat. *resticŭlāre, din resticŭla „funie” (Densusianu, GS, II, 320). – Der. răşchitor (var. răşchitoare, rîşchitor), s.n. (unealtă de depănat), pe care Pascu, I, 67, o derivă din lat. *re-ex-clāvātōrium.
(Dicţionarul etimologic român)

răşchiá vb. (sil. -chi-a), ind. prez. 1 sg. răşchiéz, 3 sg. şi pl. răşchiáză, 1 pl. răşchiém (sil. -chi-em); conj. prez. 3 sg. şi pl. răşchiéze; ger. răşchiínd (sil. -chi-ind)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
RĂŞCHIÁ vb. v. râcâi, scormoni, scurma.
(Dicţionar de sinonime)