sânge dex - definiţie, sinonime, conjugare
SÂNGE, (5) sângiuri, s.n. 1. Substanţă lichidă de culoare roşie, compusă din plasmă şi din globule (albe şi roşii), care circulă prin vine şi artere, asigurând nutriţia şi oxigenarea organismului la animalele superioare. ♢ Animal cu sânge rece = animal (peşte, reptilă, batracian şi nevertebrat) la care temperatura corpului se schimbă în funcţie de temperatura mediului înconjurător. Frate de sânge = frate de la acelaşi tată şi de la aceeaşi mamă; frate bun. Legături de sânge = rudenie. Glasul sângelui = înclinare firească (şi instinctivă) de dragoste pentru familie, pentru o rudă apropiată. ♢ Loc. adj. De sânge = a) de culoare roşie; b) (despre lacrimi) de durere, de supărare mare; c) de neam, de familie bună, aleasă. În sânge = (despre fripturi) care a rămas puţin crud, care îşi păstrează încă sângele. ♢ Loc. adj. şi adv. Cu sânge rece = fără emoţie; calm, liniştit. Cu sânge iute = fără stăpânire, impulsiv. Cu (sau de) sânge albastru = de neam mare, ales; nobil. ♢ Loc. adv. La sânge = extrem de aspru, de drastic; până la distrugere. ♢ Expr. A scuipa (cu) sânge = a avea hemoptizie. A lăsa (sau a lua) cuiva sânge = a scoate cuiva o cantitate de sânge (în scop terapeutic). A da sânge = a lăsa să i se scoată o cantitate de sânge (în mod terapeutic sau pentru a fi folosit în transfuzii). A avea sânge în vine = a fi energic. A i se urca (sau a-i năvăli, a i se sui, a-i da etc.) (cuiva) sângele în obraz (sau la cap, în faţă) = a) a se înroşi din cauza unei emoţii puternice sau din cauza unei boli etc.; b) a se înfuria. A nu mai avea (nici) o picătură de sânge în obraz = a fi palid din cauza bolii; a păli de emoţie, de frică etc. A-i îngheţa (cuiva) sângele în vine sau a îngheţa sângele (în cineva) = a se speria, a fi cuprins de groază, a înlemni de spaimă. A fierbe (sau a clocoti) sângele (în cineva) = a se înfierbânta din cauza mâniei, a supărării etc. A-şi face (sau a-i face cuiva) sânge rău = a (se) supăra foarte tare, a (se) enerva. A nu curge (sau a nu ieşi) sânge din inimă (sau din cineva), se spune pentru a arăta că cineva este foarte supărat. A avea (ceva) în sânge = a fi obişnuit cu ceva; a avea ceva înnăscut. A bate (sau a zgâria) până la sânge = a bate (sau a zgâria) tare (până când curge sânge). A umple de sânge = a bate foarte tare, crunt. A suge sângele cuiva = a chinui, a oprima; a exploata. Sânge nevinovat, se spune despre cel ucis fără nici o vină. Vărsare de sânge = omor în masă, măcel. A vărsa sânge = a omorî. A fi setos (sau dornic, iubitor) de sânge sau a fi omul sângelui = a fi crud, a fi ucigaş. A se scălda în sânge sau a se adăpa cu sânge = a omorî (în masă) din cruzime. A avea mâinile pătate de sânge = a fi vinovat de o crimă. A face să curgă sânge = a fi pricina unui război, a unei încăierări sângeroase. A-şi da (sau a-şi vărsa) sângele (pentru cineva sau ceva) = a suferi sau a-şi da viaţa (pentru cineva sau ceva). 2. Fig. Obârşie; p. ext. familie, neam; progenitură 3. Fig. Soi, rasă (de animale). 4. Compuse : sânge-de-nouă-fraţi sau sângele dracului, sângele-zmeului = produs vegetal răşinos, de culoare roşie, recoltat din fructele unui arbore din familia palmierilor şi care, arzând, răspândeşte un miros plăcut; sângele-voinicului = a) plantă agăţătoare din familia leguminoaselor, cu flori roşii, violete sau albe (Lathyrus odoratus); b) numele a două specii de plante erbacee de munte din familia orhideelor, cu frunze înguste, alungite, îndreptate în sus, cu miros plăcut de vanilie, dintre care una cu flori mici de culoare roşie-purpurie (Nigritella rubra), iar cealaltă cu flori de culoare purpurie întunecată (Nigritella nigra). 5. (Înv.; la pl.) Omoruri, crime. 6. (Pop.) Nume dat unei boli a vitelor (care le face să sângereze). – Lat. sanguis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SÂNGE n. 1) Lichid care circulă prin vasele sangvine ale organismului, asigurând activitatea vitală a ţesuturilor. ♢ Lacrimi de ~ lacrimi de mare suferinţă. A vărsa ~ a ucide; a omorî. Cu ~ rece cu stăpânire de sine; fără emoţii. A-şi păstra ~le rece a-şi păstra calmul. A-i îngheţa cuiva ~le în vine (sau a îngheţa ~le în cineva) a se speria foarte tare. A fierbe (sau a clocoti) ~le în cineva a fi stăpânit de mânie. A-şi face (sau a-i face cuiva) ~ rău a se amărî sau a amărî pe cineva foarte tare. A nu avea (nici o) picătură de ~ în obraz a fi foarte palid la faţă. A-i intra cuiva în ~ a se transforma în obişnuinţă; a deveni obicei. A suge ~le cuiva a exploata crunt pe cineva; a chinui. A avea mâinile pătate de ~ a purta vina unui omor. A face să curgă ~ a provoca un măcel, o vărsare de sânge. A dona ~ a oferi o cantitate de sânge pentru transfuzii; a fi donator. 2) fig. Neam din care se trage cineva; os. ♢ Rudenie de ~ rudenie pe linie directă (între părinţi şi copii, fraţi şi surori). Frate de ~ frate de la aceiaşi părinţi; frate bun. A fi de acelaşi ~ cu cineva a fi rudă cu cineva; a fi din aceeaşi familie cu cineva. 3): ~le-voinicului a) plantă erbacee cu tulpina culcată şi cu frunze alungite, cu flori roşii (uneori violete sau albe), dispuse în umbele şi cu fructul păstaie; b) plantă erbacee cu tulpina erectă, cu frunze liniare şi cu flori purpurii, dispuse în inflorescenţe terminale, sub formă de spic. /<lat. sanguis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

sînge s.m. – 1. Substanţă lichidă roşie din vene şi artere. – 2. Obîrşie. – Sînge amestecat, înv. (incest). – Mr. sîndze, megl. sǫndz, istr. sănje. Lat. sanguis, *sanguem, în loc de sanguinem (Puşcariu 193; REW 7574), cf. it., port. sangue, prov., cat. sanc, fr. sang, sp. sangre. – Der. sîngera (var. însîngera), vb. (a pierde sînge; a umple de sînge; a se chinui, a suferi), mr. sîndzinedz, sîndzirare, megl. sǫndriz(ari), din lat. sanguināre (Puşcariu 1593; REW 7571); sînger (var. sîngerel, Mold. sînginel), s.m. (arbust cu ramuri roşii, Cornus sanguinea), postverbal de la sîngera (după Candrea, din lat. sanguineus); sîngerariţă, s.f. (plantă nedeterminată, care se presupune că vindecă rănile); sîngerat, s.n. (boală la animale); sîngeratic, adj. (sîngeros); sîngerătură, s.f. (boală la animale); sîngerete, s.m. (cîrnat cu sînge); singeriu, adj. (de culoarea sîngelui); sîngerie, s.f. (plantă, Sanguisorba officinalis); sîngeros (var. Mold. sîngios), adj. (crud, fioros; cu mult sînge; de culoarea sîngelui); sîngeroasă, s.f. (plantă, Hieracium aurantiacum); sîngerică (var. sîngeric, din greşeală sincerică), s.f. (sorbestres, Sanguisorba officinalis); sîngeroşie, s.f. (sete de sînge); sîngerînd, adj. (formaţie literară artificială după fr. sanglant); consîngen, s.m. (consangvin); sanguin, adj., din fr. sanguin; sanguină, s.f., din fr. sanguine.
(Dicţionarul etimologic român)

a avea sânge expr. (deţ.) a fi curajos (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

a avea scame în sânge expr. a suferi de o boală venerică (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

sânge-de-nóuă-fráţi s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

sânge s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

sângele-voinícului (bot) s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

sânge-réce s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
IARBA-SÂNGELUI s. v. pojarniţă, sunătoare.
(Dicţionar de sinonime)

SCUIPARE DE SÂNGE s. v. hemoptizie.
(Dicţionar de sinonime)

SÂNGELE-VOINÍCULUI s. v. oreşniţă.
(Dicţionar de sinonime)

SÂNGE MOHORÂT s. v. antrax, cărbune, dalac, pustulă malignă.
(Dicţionar de sinonime)

SÂNGE s. 1. rasă. (Cal de ~ arab.) 2. familie, neam. (E din ~le nostru.) 3. viaţă. (Şi-a dat ~le pentru patrie.) 4. jertfă, sacrificiu. (Şi-au dobândit libertatea prin ~.) 5. (BOT.) sângele-voinicului = a) (Lathyrus odoratus) indruşaim, (reg.) hărăgică, măzărată, măzărean, măzărică, măzăriche, măzăroi, măzăruică, oreşniţă, pejmă, floare-de-mazăre; b) (Nigritella rubra) (reg.) musucel; c) (Nigritella nigra) (reg.) musucel, puţoi.
(Dicţionar de sinonime)

SÂNGE RÉCE s. v. calm, cumpăt, fire, stăpânire.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: sa san sang

Cuvinte se termină cu literele: ge nge ange