sățui dex - definiţie, sinonime, conjugare
SĂTÚL, -Ă, sătui, -le, adj. 1. Care şi-a potolit pe deplin foamea sau setea, care s-a săturat; săturat. ♢ (Substantivat) Sătulul nu crede celui flămând. 2. Fig. Satisfăcut de ceva, mulţumit. 3. Fig. Care a ajuns la saturaţie, care nu mai poate suporta; dezgustat, plictisit. – Lat. satulius.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SĂTÚL ~ă (~i, ~e) 1) şi substantival Care nu are senzaţia de foame; căruia nu-i este foame. 2) fig. Care are dezgust, repulsie faţă de ceva sau de cineva; dezgustat; lehămetit. ♢ A fi ~ până în gât a fi dezgustat complet. /<lat. satullus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

sătúl (sătúlă), adj. – 1. Săturat, ghiftuit, plin. – 2. Obosit, istovit. – Mr., megl. sătul, istr. satú. Lat. satŭllus (Puşcariu 1531; REW 7620) cf. vegl. satoil, it. satollo, prov. sadol, fr. saoul, cat. sadoll. – Der. destul, adv. (suficient), în loc de de sătul; îndestula (var. destula, destuli), vb. (a satisface, a mulţumi, a sătura; a aproviziona, a asigura); îndestulător, asj. (suficient); neîndestulător, adj. (insuficient). – Cf. sătura. Din rom. provine bg. destur (Capidan, Raporturile, 228), cuvînt destul de rar.
(Dicţionarul etimologic român)

sătúl adj. m., pl. sătúi; f. sg. sătúlă, pl. sătúle
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SĂTÚL adj. 1. mâncat, săturat, (pop.) ospătat, (înv. şi reg.) saţiat, (reg.) omiat. (Un om sătul.) 2. v. plictisit. 3. v. dezgustat.
(Dicţionar de sinonime)

SĂTÚL adj. v. mulţumit, satisfăcut, saturat.
(Dicţionar de sinonime)

SĂTÚL s. v. abundenţă, belşug, bogăţie, îmbelşugare, îndestulare, prisos.
(Dicţionar de sinonime)

SĂŢUÍ vb. v. îndestula, sătura.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Sătulflămând
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: sa sat satu

Cuvinte se termină cu literele: ui tui atui