SÁBAŞ s.n. (Înv.) Ban dat ca bacşiş. [Var.: sábuş s.n.]
(Dicţionarul limbii române moderne)
sabáş (-şe), s.n. – (Mold.) Bacşiş.. Tc. sabaş (Tiktin).
(Dicţionarul etimologic român)
săbáş (-şe), s.n. – (Trans., Olt.) Purtare, aspect, înfăţişare. Mag. szabás (Candrea; Gáldi, Dict., 156).
(Dicţionarul etimologic român)
sábaş1, sabáşe, s.n. (reg.) bacşiş.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
sabáş2, sabáşe, s.n. (înv.) ziua de sâmbătă la mozaici; sabat.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
săbáş, săbáşe şi săbáşuri, s.n. (reg.) 1. mod în care se prezintă cineva. 2. comportament, comportare, purtare; obicei, deprindere. 3. (în forma: sabaş) origine. 4. (art. sg.) numele unui dans popular cu lăutari; melodie după care se execută acest dans.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
SĂBÁŞ s. v. aer, aspect, chip, comportament, comportare, conduită, deprindere, expresie, faţă, figură, fizionomie, înfăţişare, mină, obicei, obişnuinţă, obraz, purtare.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul limbii române moderne)
sabáş (-şe), s.n. – (Mold.) Bacşiş.. Tc. sabaş (Tiktin).
(Dicţionarul etimologic român)
(Dicţionarul etimologic român)
sábaş1, sabáşe, s.n. (reg.) bacşiş.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
sabáş2, sabáşe, s.n. (înv.) ziua de sâmbătă la mozaici; sabat.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
săbáş, săbáşe şi săbáşuri, s.n. (reg.) 1. mod în care se prezintă cineva. 2. comportament, comportare, purtare; obicei, deprindere. 3. (în forma: sabaş) origine. 4. (art. sg.) numele unui dans popular cu lăutari; melodie după care se execută acest dans.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
SĂBÁŞ s. v. aer, aspect, chip, comportament, comportare, conduită, deprindere, expresie, faţă, figură, fizionomie, înfăţişare, mină, obicei, obişnuinţă, obraz, purtare.
(Dicţionar de sinonime)