săceală

SĂCEÁLĂ, săceli, s.f. (Reg.) Ţesală (pentru animale). – Cf. ţ e s a l ă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SĂC//EÁLĂ ~éli f. reg. Unealtă de metal cu mâner, asemănătoare periei, folosită pentru a curăţa părul vitelor; ţesală. /<sl. ţesalo
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

săceálă s. f. (sil. -cea-), g.-d. art. săcélii; pl. săcéli
(Dicţionar ortografic al limbii române)