săhăidac dex - definiţie, sinonime, conjugare
SĂHĂIDÁC, săhăidace, s.n. 1. (Înv.) Tolbă de purtat săgeţi. 2. (Reg.) Leagăn de pânză purtat pe spate, în care ţărancele îşi duc copiii (la câmp). – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SĂHĂIDÁ//C ~ce n. înv. Tolbă pentru săgeţi. /< pol. sahajdac, sajdak, turc. sajdak
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

sahaidác (-ce), s.n. – Teacă, tolbă de săgeţi. – Var. săhăidac. Tc. saydak (Şeineanu, II, 101), prin intermediul pol., rut. sahajdak (Tiktin), rus. sagaidak. Săhaidan, s.n. (Trans., leagăn portabil) este o simplă var. – Der. saidacar (var. sahaidacar, săidăcar), s.m. (curelar), pe care Cihac, II, 322, îl pune în legătură cu pol. siodełko „scaun”.
(Dicţionarul etimologic român)

săhăidác s. n. (sil. -hăi-), pl. săhăidáce
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SĂHĂIDÁC s. v. săgeată, tolbă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: sa sah saha sahai sahaid

Cuvinte se termină cu literele: ac dac idac aidac haidac