sălbăticie dex - definiţie, sinonime, conjugare

sălbăticie

[Sinonime]
SĂLBĂTICÍE, sălbăticii, s.f. 1. Stare în care se află animalele sălbatice; p. ext. însuşire a ceea ce este sălbatic; cruzime, barbarie; brutalitate; faptă de om sălbatic, crud, brutal. ♢ Loc. adv. Cu sălbăticie = fioros, sălbatic. 2. Stare a naturii nelucrate, netransformate de mâna omului. 3. Loc pustiu, neumblat; pustietate. 4. Izolare de lume, singurătate. ♦ Timiditate, sfioşenie. 5. Prima perioadă din istoria societăţii primitive, care începe o dată cu constituirea aspectului actual al omului şi cu apariţia limbajului articulat. 6. Stare de înapoiere, lipsă de civilizaţie; primitivism. ♦ Loc unde nu a pătruns civilizaţia. [Var.: (pop.) sălbătăcíe s.f.] – Sălbatic + suf. -ie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SĂLBĂTICÍ//E ~i f. 1) şi fig. Comportare de om sălbatic; barbarie. ♢ Cu ~ cu ferocitate. 2) Perioadă a societăţii primitive. 3) Loc unde încă nu a pătruns civilizaţia. [G.-D. salbăticiei] /sălbatic + suf. ~ie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

sălbăticíe s. f., art. sălbăticía, g.-d. art. sălbăticíei; (fapte, locuri) pl. sălbăticíi, art. sălbăticíile
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SĂLBĂTICÍE s. 1. v. barbarie. 2. v. bestialitate. 3. v. răutate. 4. v. pustietate. 5. v. paragină.
(Dicţionar de sinonime)

SĂLBĂTICÍE s. v. bestie, dihanie, fiară, jivină, lighioană, paleolitic, sălbăticiune.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Sălbăticiecivilizaţie
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: sa sal salb salba salbat

Cuvinte se termină cu literele: ie cie icie ticie aticie