sălbatic dex - definiţie, sinonime, conjugare
SĂLBÁTIC, -Ă, sălbatici, -ce, adj., s.m. şi f. I. Adj. 1. (Despre animale) Care nu este domesticit sau îmblânzit; p. ext. greu de stăpânit, nedomolit, aprig, focos. ♦ (Despre ochi, privire etc.) Care exprimă nelinişte, spaimă sau violenţă, sălbăticie. ♦ Sperios, sfios. 2. (Despre plante) Care a crescut de la sine; necultivat, nealtoit. 3. Care este creat de natură, fără intervenţia omului; natural; lipsit de artificiu, de rafinament; frust. ♦ (Despre pământ, terenuri etc.) În care nu a intervenit mâna omului; nelucrat, necultivat. 4. (Despre ţinuturi, locuri etc.) Pustiu, nelocuit, neumblat; lipsit de civilizaţie. II. 1. Adj., s.m. şi f. (Persoană) care aparţine unor grupuri de oameni aflate în prima perioadă de dezvoltare a societăţii omeneşti; (om) primitiv. 2. Adj. Caracteristic omului primitiv; rudimentar, înapoiat, primitiv, neevoluat. 3. Adj., s.m. şi f. (Persoană) care se comportă ca un om primitiv; (om) necivilizat, înapoiat, grosolan. 4. Adj. (Despre păr) Des şi aspru; neîngrijit. 5. Adj. (Despre oameni) Lipsit de umanitate; crud, neomenos, violent, brutal, fioros. ♢ (Adverbial) Biciuie caii sălbatic. ♦ (Despre manifestări, acţiuni etc. ale omului) Care exprimă, care arată lipsă de umanitate, neomenie, cruzime, brutalitate; aspru, necruţător. 6. Adj. (Despre oameni şi manifestările lor) Care nu se poate stăpâni; aprig, impulsiv, nestăpânit, nedomolit. 7. Adj., s.m. şi f. (Om) care fuge de lume, care nu respectă convenienţele (sociale); (om) retras, izolat, singuratic, nesociabil, ursuz. III. Adj. 1. Care se manifestă cu deosebită intensitate, neobişnuit de puternic, violent, cumplit, aprig; înfricoşător, de neînvins. 2. (Despre mişcări sau corpuri în mişcare) Rapid, vijelios, năvalnic. [Var.: sălbátec, -ă adj., s.m. şi f.] – Lat. pop. salvaticus (=silvaticus).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SĂLBÁT//IC ~că (~ci, ~ce) 1) (despre animale) Care nu este domesticit; neîmblânzit. 2) (despre plante) Care creşte de la sine; necultivat. 3) (despre pământ) Care este lăsat în părăsire; nelucrat; necultivat. 4) (despre locuri) Care nu este populat; nelocuit. 5) Care este caracteristic omului primitiv; necivilizat. 6) şi substantival (despre persoane) Care se fereşte de lume; nesociabil. 7) şi substantival Care este lipsit de milă; fără milă; barbar; crud; nemilos. 8) Care se manifestă cu mare putere; violent. 9) şi substantival fig. Care vădeşte lipsă de respect faţă de cultură şi civilizaţie; barbar. /<lat. silvaticus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

sălbátic (sălbátică), adj. – Neîmblînzit, necultivat, natural, frust, rău. – Var. sălbatec. Megl. sălbatic. Lat. salvatĭcus (Diez, I, 365; Puşcariu 1497; REW 7922, Rosetti, I, 59), cf. it. salvatico, prov. salvatge, fr. sauvage. – Der. sălbătici (var. însălbătici, (în)sălbătăci), vb. (a <se> face sălbatic); sălbăticie (var. sălbatăcie), s.f. (stare de sălbatic; Trans., fiară); sălbăticime (var. sălbătăcime, sălbăticiune, sălbătăciune), s.f. (fiară; animal sălbatic); sălbăticos, adj. (sălbatic); sălbăţie, s.f. (plantă, Lolium temulentum), numită poate astfel datorită proprietăţilor sale narcotice. Din rom. provine rut. silvatici „spiriduş” (Candrea, Elemente, 409).
(Dicţionarul etimologic român)

pisícă sălbátică s. f. + adj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

usturói sălbátic s. m. + adj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

micsándră-sălbátică (bot.) s. f., g.-d. art. micsándrei-sălbátice; pl. micsándre-sălbátice
(Dicţionar ortografic al limbii române)

găínă-sălbátică (găină-de-munte) s. f., pl. găíni-sălbátice
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cocóş-sălbátic s. m., pl. cocóşi-sălbátici
(Dicţionar ortografic al limbii române)

porc sălbátic s. m. + adj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

sălbátic adj. m., s. m., pl. sălbátici; f. sg. sălbátică, pl. sălbátice
(Dicţionar ortografic al limbii române)

neghínă-sălbátică s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

busuióc sălbátic s. m. + adj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

rúta-sălbátică s. f., art. rúta-sălbátică
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ráţă sălbátică s. f. + adj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

OREZ SĂLBATIC s.n. Graminee originară din America de Nord (Zizania aquatica), neînrudită cu orezul, ale cărei seminţe lungi şi subţiri, de culoare maronie, sunt comestibile şi utilizate de obicei în amestec cu orezul. Conferă preparatelor culinare un aspect şi o aromă deosebite, boabele sale devenind prin fierbere de culoare purpurie. [Dicţionar gastronomic explicativ, Ed. Gemma Print, 2003]
(Dicţionar gastronomic explicativ)



Sinonime:
PRUN SĂLBÁTIC s. v. mălin.
(Dicţionar de sinonime)

MEI SĂLBÁTIC s. v. meişor.
(Dicţionar de sinonime)

MÂŢĂ SĂLBÁTICĂ s. v. pisică sălbatică.
(Dicţionar de sinonime)

RAPIŢĂ SĂLBÁTICĂ s. v. muştar, nap sălbatic, ridiche sălbatică.
(Dicţionar de sinonime)

SĂLBÁTIC adj., adv. 1. adj. (rar) pădureţ. (Animale ~e şi animale domestice.) 2. adj. v. nedomesticit. 3. adj. v. focos. 4. adj. v. barbar. 5. adj. v. primitiv. 6. adj. v. necivilizat. 7. adj., adv. v. rău. 8. adj. v. impetuos. 9. adj. v. bestial. 10. adj. barbar, crud, feroce, inuman, nemilos, neomenos, (înv.) vărvăresc, (fig.) dur. (Un procedeu ~.) 11. adj. v. cumplit. 12. adj. v. fricos. 13. adj. (BOT.) pădureţ, (pop.) mistreţ, mistricit. (Păr ~.) 14. adj. (pop.) pădureţ, (înv. şi reg.) păduratic, păduresc. (Fruct ~.) 15. adj. v. natural. 16. adj. v. pustiu.
(Dicţionar de sinonime)

BUSUIOC-SĂLBÁTIC s. v. lupoaie.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Sălbaticdomestic
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: sa sal salb salba salbat

Cuvinte se termină cu literele: ic tic atic batic lbatic