săltat dex - definiţie, sinonime, conjugare
SĂLTÁ, salt, vb. I. I. 1. Intranz. şi refl. (Despre fiinţe) A face un salt (sau salturi repetate); a sări. Expr. (Intranz.) A-i sălta (cuiva) inima (de bucurie) = a tresări de bucurie, a se bucura mult. ♦ A se ridica (puţin) de la pământ, a se înălţa în picioare pentru a se urca undeva. 2. Intranz. (Despre lucruri) A se mişca (repetat) de jos în sus sub impulsul unei forţe din afară. ♦ (Despre ape, valuri) A fi agitat, a se învolbura; a clocoti. 3. (Despre fiinţe şi despre lucruri) A se mişca, a se deplasa în salturi. ♦ (Despre oameni) A merge sprinten. ♦ (Rar) A dansa. 4. Intranz. A trece peste ceva printr-un salt. ♦ A sări, a ţâşni de undeva; a se ivi, a răsări (pe neaşteptate şi sărind). Izvoare saltă de sub piatră. ♦ A se ridica în înălţime, a se înălţa în văzduh. II. Tranz. A mişca, a deplasa din loc ridicând (uşor) în sus. ♦ Tranz., refl. şi intranz. Fig. A(-şi) îmbunătăţi situaţia materială, socială. ♦ Refl. Fig. (Despre copii şi plante) A creşte în înălţime, a se înălţa. – Lat. saltare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SĂLTÁT, -Ă, săltaţi, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Sprinten, vioi, săltăreţ. 2. Care se află (mai) sus. 3. (Fam.; despre copii şi plante) Crescut, înalt, măricel. – V. sălta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SĂLTÁ salt 1. intranz. (despre fiinţe, lucruri) A se desprinde brusc din loc, deplasându-se într-o anumită direcţie (în sus, în jos, înainte, înapoi, în stânga, în dreapta); a sări. ♢ A-i ~ cuiva inima de bucurie a se bucura foarte mult. 2. tranz. 1) A mişca din loc, ridicând uşor în sus. 2) fig. A ajuta se iasă dintr-o încurcătură. /<lat. saltare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE SĂLTÁ mă salt intranz. (despre copii sau despre plante) A deveni mai înalt; a creşte în înălţime; a răsări. /<lat. saltare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

săltá (sált, săltát), vb. – 1. A ţopăi, a zburda. – 2. A tresări. – 3. A se înălţa, a se ridica. – 4. A sări, a veni în ajutor. – 5. (Refl.) A scăpa de necaz. – 6. (Refl.) A se mări, a creşte. Lat. saltāre (Puşcariu 1503; REW 7551) cf. it. saltare, prov. sautar, fr. sauter, cat., sp., port. saltar. – Der. salt, s.n. (săritură, hop), deverbal, fără circulaţie populară (ALR, II, 45; Iordan, BF, VII, 391); săltăreţ, adj. (care saltă, sprinten; ritmat, vioi); săltător, adj. (săltăreţ); săltătură, s.f. (salt, hop).
(Dicţionarul etimologic român)

săltá vb., ind. prez. 1 sg. salt, 3 sg. şi pl. sáltă; conj. prez. 3 sg. şi pl. sálte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SĂLTÁ vb. 1. v. ridica. 2. a înălţa, a ridica. (~ din umeri.) 3. v. sări. 4. a sări. (~ peste gard.) 5. a sări, (reg.) a zăleti. (~ în înălţime.)
(Dicţionar de sinonime)

SĂLTÁ vb. v. agita, clocoti, creşte, dansa, dezvolta, frământa, fremăta, înălţa, învolbura, juca, legăna, mări, mişca, tresălta, zbate, zbuciuma.
(Dicţionar de sinonime)

SĂLTÁT adj. 1. v. ridicat. 2. v. sprinten. 3. v. săltăreţ.
(Dicţionar de sinonime)

SĂLTÁT adj. v. crescut, dezvoltat, măricel, mărişor.
(Dicţionar de sinonime)

SĂLTÁT adj., s. v. alienat, dement, descreierat, înnebunit, nebun, smintit, ţicnit.
(Dicţionar de sinonime)

SĂLTÁT s. v. ridicare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: sa sal salt salta

Cuvinte se termină cu literele: at tat ltat altat