săpa dex - definiţie, sinonime, conjugare
SÁPĂ1, sape, s.f. 1. Unealtă agricolă pentru săpat şi prăşit, alcătuită dintr-o lamă de oţel plană sau puţin concavă, fixată aproape perpendicular într-o coadă de lemn. ♦ Sapă rotativă = maşină agricolă (cu tracţiune animală) care sfărâmă, cu ajutorul unor discuri stelate, crusta formată la suprafaţa pământului înainte de răsăritul plantelor. ♢ Expr. A ajunge (sau a se vedea, a aduce, a lăsa etc.) la (sau în) sapă de lemn = a (se) ruina. 2. Dispozitiv care constituie extremitatea inferioară a garniturii de foraj, cu ajutorul căruia se sapă gaura de sondă. 3. Piesă metalică de la partea posterioară a afetului unui tun, care se înfige în pământ la tragere, servind astfel la fixarea tunului. 4. Fiecare dintre cei patru căpriori de la colţurile unei case ţărăneşti. – Lat. sappa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SÁPĂ2 s.f. (Pop.) Faptul de a săpa. – Din săpa (derivat regresiv).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SÁPĂ3, sape, s.f. (La cai sau, mai rar, la alte animale) Crupă. – Cf. scr. s a p i.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŞÁPĂ, şape, s.f. Strat (de bitum, de asfalt etc.) care se aşterne pe suprafaţa unui element de construcţie pentru a-l impermeabiliza. – Din fr. chape.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SĂPÁ, sap, vb. I. Tranz. 1. A lucra, a fărâmiţa cu sapa1 (sau cu cazmaua) pământul (pentru a însămânţa, a prăşi etc.). 2. A face cu sapa1 (sau cu alt instrument) o adâncitură, o groapă, un şanţ în pământ. 3. A scoate cu sapa1 ceva din pământ. 4. A scobi, a tăia în piatră sau în lemn pentru a da materialului o anumită formă sau pentru a grava. ♦ Tranz. şi refl. Fig. A lăsa sau a rămâne o urmă adâncă; a (se) întipări, a (se) imprima. 5. (Despre ape, ploi şi alte elemente ale naturii) A roade, a mânca, a măcina (surpând); a ruina, a dărâma, a nimici. ♦ Tranz. şi refl. recipr. Fig. A unelti împotriva cuiva sau unul împotriva altuia, a încerca să(-şi) facă rău. – Lat. sappare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SÁP//Ă1 ~e f. 1) Unealtă agricolă formată dintr-o lamă semicirculară de oţel, fixată pe o coadă de lemn şi folosită la prăşit. ♢ A trage (cu) ~a a prăşi. ~a şi lopata moartea. ~ rotativă maşină agricolă având ca organ de lucru discuri dinţate, cu ajutorul cărora se distruge crusta solului. 2) Munca prăşitului. A se duce la ~. [G.-D. sapei] /<lat. sappa
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SÁP//Ă2 ~e f. (la unele animale, mai ales la cai) Partea posterioară a trunchiului, de la şale până la baza cozii; crupă. /cf turc. sap, sb., bulg. sapa
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ŞÁP//Ă ~e f. Strat dintr-un produs hidrofug aplicat pe unele elemente de construcţie pentru a le impermeabiliza. ~ de beton. ~ de ciment. /<fr. chape
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SĂPÁ sap tranz. 1) (solul) A lucra cu sapa (hârleţul sau alte unelte agricole). 2) (gropi, şanţuri etc.) A face prin adâncire în pământ şi aruncarea lui în afară. 3) (cartofi, morcovi, sfeclă etc.) A scoate din pământ cu sapa (hârleţul sau alte instrumente agricole). 4) (desene, figuri, litere) A grava în piatră, în lemn etc. 5) fig. A face să se întipărească; a imprima. ~ urme adânci. 6) (maluri, dealuri etc.) A deteriora printr-o acţiune îndelungată şi sistematică; a distruge treptat; a măcina; a roade. 7) fig. (persoane) A supune pe ascuns unor acţiuni de compromitere. /<lat. sapare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

sápă (sápe), s.f. – Crupă. Sb., slov. sapi (Cihac, II, 284), cf. tc. sap (Şeineanu, II, 314).
(Dicţionarul etimologic român)

sápă (sápe), s.f. – 1. Unealtă agricolă. – 2. Praşilă, prăşire. – Mr., megl. sapă, istr. sope. Lat. vulg. sappa (Roensch, ZRPh., I, 414; Densusianu, Hlr., 197; Puşcariu 1512; Candrea, Elemente, 404; REW 9599), cf. it. zappa, fr. sape, sp. zapa, ngr. τσάπα (Cihac, II, 694), tc. capa (Popescu-Ciocănel 41). – Der. săpa, vb. (a prăşi, a lucra cu sapa; a excava, a scobi, a scrijeli; a roade, a mînca; a găuri, a sfredeli), mr., megl. sap, poate direct din lat. vulg. sappāre (Puşcariu 1511; Tiktin); săpăcios, adj. (care se năruie, sfărîmicios); săpător, s.m. (muncitor cu sapa; soldat care sapă tranşee; sculptor, tăietor); săpătură, s.f. (prăşire, muncă cu sapa; groapă, adîncitură; tăietură, sculptură); săpoi, s.n. (sapă mare, tîrnăcop); săpăligă, s.f. (sapă mică, greblă). Din rom. provin rut. sapa, s., sapaty, vb., sapanie, s., obsapaty, vb. (Miklosich, Wander., 18; Candrea, Elemente, 404), mag. szápoly, s., szápaly, s., şi probabil alb. sëpatë „topor”.
(Dicţionarul etimologic român)

ŞÁPĂ s.f. Strat (de bitum, de asfalt etc.) care se toarnă pe suprafaţa unui element de construcţie pentru a-l impermeabiliza. [< fr. chape].
(Dicţionar de neologisme)

ŞÁPĂ s. f. 1. strat superficial de bitum, de asfalt etc. destinat a impermeabiliza un element de construcţie. 2. (metal.) învelitoare în care se fixează formele în turnătorie. (< fr. chape)
(Marele dicţionar de neologisme)

a aduce la sapă de lemn expr. a ruina, a distruge din punct de vedere financiar (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

sápa-cálului s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

sápă-foráj s. f., g.-d. art. sápei-foráj; pl. sápe-foráj
(Dicţionar ortografic al limbii române)

sápă (unealtă, acţiunea, crupa calului) s. f., g.-d. art. sápei; pl. sápe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

şápă s. f., g.-d. art. şápei; pl. şápe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

săpá vb., ind. prez. 1 sg. sap, 2 sg. sapi, 3 sg. şi pl. sápă; conj. prez. 3 sg. şi pl. sápe
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SÁPĂ s. 1. (Transilv.) târşiţă. (Şi-a cumpărat o ~ nouă.) 2. v. prăşit. 3. (IND.) trepan. (Un tip de ~ folosită în exploatările petroliere.)
(Dicţionar de sinonime)

SÁPĂ s. v. crupă.
(Dicţionar de sinonime)

SÁPĂ s. v. brăzdar, cazma, fier lat, ghionoi, hârleţ, rariţă, săpăligă.
(Dicţionar de sinonime)

SĂPÁ vb. 1. v. excava. 2. v. prăşi. 3. v. roade. 4. v. eroda. 5. v. sculpta. 6. a imprima, a întipări. (Vremea a ~ brazde adânci pe fruntea lui.)
(Dicţionar de sinonime)

SĂPÁ vb. v. fixa, rămâne, scormoni, scurma, submina, uzurpa.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: sa sap

Cuvinte se termină cu literele: pa apa