SĂPÁ, sap, vb. I. Tranz. 1. A lucra, a fărâmiţa cu sapa1 (sau cu cazmaua) pământul (pentru a însămânţa, a prăşi etc.). 2. A face cu sapa1 (sau cu alt instrument) o adâncitură, o groapă, un şanţ în pământ. 3. A scoate cu sapa1 ceva din pământ. 4. A scobi, a tăia în piatră sau în lemn pentru a da materialului o anumită formă sau pentru a grava. ♦ Tranz. şi refl. Fig. A lăsa sau a rămâne o urmă adâncă; a (se) întipări, a (se) imprima. 5. (Despre ape, ploi şi alte elemente ale naturii) A roade, a mânca, a măcina (surpând); a ruina, a dărâma, a nimici. ♦ Tranz. şi refl. recipr. Fig. A unelti împotriva cuiva sau unul împotriva altuia, a încerca să(-şi) facă rău. – Lat. sappare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SĂPÁRE, săpări, s.f. Acţiunea de a (se) săpa; săpat, săpătură. – V. săpa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A SĂPÁ sap tranz. 1) (solul) A lucra cu sapa (hârleţul sau alte unelte agricole). 2) (gropi, şanţuri etc.) A face prin adâncire în pământ şi aruncarea lui în afară. 3) (cartofi, morcovi, sfeclă etc.) A scoate din pământ cu sapa (hârleţul sau alte instrumente agricole). 4) (desene, figuri, litere) A grava în piatră, în lemn etc. 5) fig. A face să se întipărească; a imprima. ~ urme adânci. 6) (maluri, dealuri etc.) A deteriora printr-o acţiune îndelungată şi sistematică; a distruge treptat; a măcina; a roade. 7) fig. (persoane) A supune pe ascuns unor acţiuni de compromitere. /<lat. sapare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
săpá vb., ind. prez. 1 sg. sap, 2 sg. sapi, 3 sg. şi pl. sápă; conj. prez. 3 sg. şi pl. sápe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
sápă-foráj s. f., g.-d. art. sápei-foráj; pl. sápe-foráj
(Dicţionar ortografic al limbii române)
săpáre s. f., g.-d. art. săpării; pl. săpări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SĂPÁ vb. 1. v. excava. 2. v. prăşi. 3. v. roade. 4. v. eroda. 5. v. sculpta. 6. a imprima, a întipări. (Vremea a ~ brazde adânci pe fruntea lui.)
(Dicţionar de sinonime)
SĂPÁ vb. v. fixa, rămâne, scormoni, scurma, submina, uzurpa.
(Dicţionar de sinonime)
SĂPÁRE s. 1. săpat, (înv.) săpătură. (~ unui tunel, a unei fântâni.) 2. v. excavare. 3. v. prăşit. 4. v. roadere. 5. v. eroziune. 6. v. sculptare.
(Dicţionar de sinonime)
SĂPÁRE s. v. fixare.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SĂPÁRE, săpări, s.f. Acţiunea de a (se) săpa; săpat, săpătură. – V. săpa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
săpá vb., ind. prez. 1 sg. sap, 2 sg. sapi, 3 sg. şi pl. sápă; conj. prez. 3 sg. şi pl. sápe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
sápă-foráj s. f., g.-d. art. sápei-foráj; pl. sápe-foráj
(Dicţionar ortografic al limbii române)
săpáre s. f., g.-d. art. săpării; pl. săpări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SĂPÁ vb. 1. v. excava. 2. v. prăşi. 3. v. roade. 4. v. eroda. 5. v. sculpta. 6. a imprima, a întipări. (Vremea a ~ brazde adânci pe fruntea lui.)
(Dicţionar de sinonime)
SĂPÁ vb. v. fixa, rămâne, scormoni, scurma, submina, uzurpa.
(Dicţionar de sinonime)
SĂPÁRE s. 1. săpat, (înv.) săpătură. (~ unui tunel, a unei fântâni.) 2. v. excavare. 3. v. prăşit. 4. v. roadere. 5. v. eroziune. 6. v. sculptare.
(Dicţionar de sinonime)
SĂPÁRE s. v. fixare.
(Dicţionar de sinonime)