săpun dex - definiţie, sinonime, conjugare

săpun

[Sinonime]
SĂPÚN, săpunuri, s.n. Produs obţinut prin saponificarea acizilor graşi sau a grăsimilor cu soluţii care conţin hidroxid de sodiu sau de potasiu, şi care serveşte la spălarea corpului, a rufelor etc.; bucată din acest produs. ♦ (La pl.) Sorturi din acest produs. ♦ Clăbuc din acest produs. ♢ Expr. A rade (pe cineva) fără săpun = a trata (pe cineva) fără menajamente, a critica. – Cf. lat. s a p o,  o n i s, ngr. s a p ú n i.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SĂPÚN ~uri n. Produs (solid, semilichid sau lichid) obţinut din grăsimi şi sodă caustică şi folosit la spălat. ~ de rufe. ♢ A rade (pe cineva) fără ~ a supune (pe cineva) unei critici necruţătoare. /<lat. sapo, ~onis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

săpún (săpúnuri), s.n. – Produs obţinut prin saponificarea acizilor graşi sau a grăsimilor. – Var. Mold., Banat săpon. Mr. săpune, megl. săpun, istr. sapun. Lat. sapōnem, direct (Puşcariu 1515; REW 7589), sau prin sl. sapunŭ (Densusianu, Rom., XXXIII, 235), ngr. σαποῦνι (Candrea) sau it. sapone (Tiktin). Der. directă este probabilă, judecînd observaţiile, nu întru totul sigure, ale lui Tiktin şi Graur, BL, V, 112; natural că prezenţa cuvîntului în toate idiomurile îngreunează diferenţierea provenienţelor distincte (istr. este totuşi din sb., cr., slov. sapun; var. reprezintă mag. szoppan, cf. Gáldi, Dict., 160). Domaschke 127 soluţiona dificultăţile afirmînd că este vorba de un cuvînt „balcanic”. Originea rom. a bg. sapun (Capidan, Raporturile, 211) nu pare evidentă. Der. săpunar, s.m. (producător şi vînzător de săpun); săpunărie, s.f. (fabrică sau atelier de săpun); săpunărit, s.n. (impozit pe fabricile şi pe comerţul cu săpun la începuturile sec. XIX); săpuni, vb. (a da cu săpun); săpuneală, s.f. (săpunire, clăbuc; dojană, ceartă); săpunel (var. săpunariţă), s.n. (ciulin, văcăriţă, Saponaria officinalis); săpunel, s.n. (supozitor); săpunit, s.n. (săpunire); săpunos, adj. (păstos, care are consistenţa săpunului); săpungiu, s.m. (înv., săpunar). – Der. neol. saponifica, vb., din fr. saponifier.
(Dicţionarul etimologic român)

săpúnul-cálului s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

săpún s. n., (bucăţi, sorturi) pl. săpúnuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
IARBĂ-DE-SĂPÚN s. v. ciuin, odagaci, săpunariţă.
(Dicţionar de sinonime)

SĂPÚN s. v. ciuin, clăbuc, odagaci, săpunariţă, spumă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: sa sap sapu

Cuvinte se termină cu literele: un pun apun