SĂRĂDUÍ, sărăduiésc, vb. IV. Tranz. (Înv. şi reg.) A împodobi cu săraduri. – Sărad + suf. -ui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SĂRĂDUÍT, -Ă, sărăduiţi, -te, adj. (Înv. şi reg.) Împodobit cu săraduri. – V. sărădui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
sărăduí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. sărăduiésc, imperf. 3 sg. sărăduiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. sărăduiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SĂRĂDUÍT, -Ă, sărăduiţi, -te, adj. (Înv. şi reg.) Împodobit cu săraduri. – V. sărădui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)