sărăntoc dex - definiţie, sinonime, conjugare

sărăntoc

sărăntoc sărântoc
SĂRĂNTÓC, -OÁCĂ, sărăntoci, -oace s.m. şi f. (Adesea peior.) Om sărac (1). – Cf. sl. s i r o t ŭ k ŭ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

sărîntóc (-ci), s.m. – (Trans., Banat) Sărac, calic. – Var. sărăntoc. Mag. szarándok „pelegrin” (Bogrea, Dacor., I, 272); pentru semantism, cf. calic. Der. din sl. sirotŭkŭ „orfan” (Tiktin; Pascu, Arch. Rom., VII, 573) este numai indirectă. Este dubletul lui sărîndic, s.m. (Maram., orfan).
(Dicţionarul etimologic român)

sărăntóc s. m., pl. sărăntóci
(Dicţionar ortografic al limbii române)

sărăntóc, sărăntoácă, s.m. şi f. (pop.; de obicei deprec.) 1. om foarte sărac. 2. cerşetor.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)


Cuvinte care încep cu literele: sa sar sara saran sarant

Cuvinte se termină cu literele: oc toc ntoc antoc rantoc