sărbătorește

SĂRBĂTORÉŞTE adv. În mod sărbătoresc, festiv, ca de sărbătoare. – Sărbătoare + suf. -eşte.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SĂRBĂTORÍ, sărbătorésc, vb. IV. Tranz. A-şi manifesta sentimentele de admiraţie, de bucurie, de entuziasm faţă de o persoană sau faţă de un eveniment printr-o festivitate sau printr-o petrecere; a serba, a celebra. – Din sărbătoare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SĂRBĂTORÉŞTE adv. Ca de sărbătoare; cum se obişnuieşte la sărbători; în mod sărbătoresc. A se îmbrăca ~. /sărbătoare + suf. ~eşte
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SĂRBĂTOR//Í ~ésc tranz. (persoane, evenimente etc.) A marca printr-o solemnitate; a celebra; a serba. ~ un scriitor. /Din sărbătoare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

sărbătoréşte adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

sărbătorí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. sărbătorésc, imperf. 3 sg. sărbătoreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. sărbătoreáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
SĂRBĂTORÉŞTE adv. festiv, solemn. (Străzile sunt împodobite ~.)
(Dicţionar de sinonime)

SĂRBĂTÓRI s. pl. v. ciclu, menstruaţie, period.
(Dicţionar de sinonime)

SĂRBĂTORÍ vb. 1. v. aniversa. 2. v. comemora.
(Dicţionar de sinonime)