sărbătorire dex - definiţie, sinonime, conjugare
SĂRBĂTORÍ, sărbătorésc, vb. IV. Tranz. A-şi manifesta sentimentele de admiraţie, de bucurie, de entuziasm faţă de o persoană sau faţă de un eveniment printr-o festivitate sau printr-o petrecere; a serba, a celebra. – Din sărbătoare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SĂRBĂTORÍRE, sărbătoriri, s.f. Faptul de a sărbători; serbare. – V. sărbători.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SĂRBĂTOR//Í ~ésc tranz. (persoane, evenimente etc.) A marca printr-o solemnitate; a celebra; a serba. ~ un scriitor. /Din sărbătoare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

sărbătorí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. sărbătorésc, imperf. 3 sg. sărbătoreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. sărbătoreáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

sărbătoríre s. f., g.-d. art. sărbătorírii; pl. sărbătoríri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SĂRBĂTÓRI s. pl. v. ciclu, menstruaţie, period.
(Dicţionar de sinonime)

SĂRBĂTORÍ vb. 1. v. aniversa. 2. v. comemora.
(Dicţionar de sinonime)

SĂRBĂTORÍRE s. 1. v. aniversare. 2. sărbătoare, serbare. (~ nunţii lor.) 3. v. comemorare. 4. (înv.) obnovlenie. (~ reîntoarcerii lui.)
(Dicţionar de sinonime)

SĂRBĂTORÍRE s. v. elogiere, glorificare, lău-dare, mărire, preamărire, preaslăvire, proslăvire, slavă, slăvire.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: sa sar sarb sarba sarbat

Cuvinte se termină cu literele: re ire rire orire torire