sărbătorit dex - definiţie, sinonime, conjugare
SĂRBĂTORÍ, sărbătorésc, vb. IV. Tranz. A-şi manifesta sentimentele de admiraţie, de bucurie, de entuziasm faţă de o persoană sau faţă de un eveniment printr-o festivitate sau printr-o petrecere; a serba, a celebra. – Din sărbătoare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SĂRBĂTORÍT, -Ă, sărbătoriţi, -te, adj. (Adesea substantivat) (Persoană) căreia i se fac manifestări de simpatie, de admiraţie, de preţuire etc. pentru meritele, realizările etc. sale cu prilejul zilei de naştere, a zilei onomastice etc. – V. sărbători.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SĂRBĂTOR//Í ~ésc tranz. (persoane, evenimente etc.) A marca printr-o solemnitate; a celebra; a serba. ~ un scriitor. /Din sărbătoare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SĂRBĂTORÍ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A SĂRBĂTORI. 2) şi substantival (despre persoane) Căruia i se organizează cu o anumită ocazie o manifestare festivă (relevându-i meritele). /v. a sărbători
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

sărbătorí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. sărbătorésc, imperf. 3 sg. sărbătoreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. sărbătoreáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SĂRBĂTÓRI s. pl. v. ciclu, menstruaţie, period.
(Dicţionar de sinonime)

SĂRBĂTORÍ vb. 1. v. aniversa. 2. v. comemora.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: sa sar sarb sarba sarbat

Cuvinte se termină cu literele: it rit orit torit atorit