sărciner

SĂRCINÉR, sărcinere, s.n. Prepeleac de care ciobanii îşi atârnă hainele, vasele, săculeţele cu brânză puse la scurs etc. – Sarcină + suf. -er.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

sărcinér s. n., pl. sărcinére
(Dicţionar ortografic al limbii române)

sărcinér, sărcinére, s.n. şi sărcinéri, s.m. (reg.) 1. (s.n.) par lung şi gros înfipt în pământ, făcut din trunchiul unui copac tânăr, cu crengile retezate aproape de tulpină, pe care ţăranii şi ciobanii atârnă, la ţară, diferite obiecte gospodăreşti; prepeleac, olar, sărcior; cuier. 2. (s.n.) lemn fixat vertical pe plută, de care plutaşii îşi agaţă hainele sau alte obiecte. 3. (s.n.) nume dat unor obiecte asemănătoare ca formă cu sărcinerul şi care au diverse întrebuinţări: a) trunchi de copac tânăr, cu crengile retezate aproape de tulpină, înfipt în pămînt, pe care se clădeşte claia de fân; b) fiecare dintre prăjinile legate căte două cruciş şi aşezate în părţile clăii de fân; c) arac pentru susţinut fasolea; d) par la gard. 4. (s.m.) persoană care transportă o greutate, o sarcină.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

---

Sinonime:
SĂRCINÉR s. v. prepeleac.
(Dicţionar de sinonime)