sărind dex - definiţie, sinonime, conjugare
SĂRÍ, sar, vb. IV. Intranz. I. (Despre fiinţe) 1. A se desprinde de la pământ, avântându-se în sus printr-o mişcare bruscă, şi a reveni în acelaşi loc; a sălta. ♦ A dansa, a ţopăi, a zburda. ♢ Expr. (Tranz.) Sare tontoroiul (sau drăgaica), se spune despre o persoană neastâmpărată. 2. A se deplasa, a trece dintr-un loc în altul prin salturi. ♢ Loc. adv. Pe sărite = a) mergând în salturi; b) trecând peste anumite părţi, omiţând anumite părţi (la o lectură, scriere etc.). ♦ Fig. A trece brusc dintr-o situaţie în alta, de la o idee la alta. 3. A trece peste ceva printr-o săritură; a escalada. ♢ Expr. A sări peste cal = a depăşi limita admisă; a exagera. ♢ Tranz. A sărit din doi paşi cele patru trepte. (Expr.) A sări garduri (sau, intranz., peste garduri) = a umbla după aventuri amoroase. ♦ Tranz. Fig. A omite, a trece cu vederea. 4. A se ridica brusc de undeva (şi a porni). ♢ Expr. A sări (cuiva) de gât = a se repeziîmbrăţişeze pe cineva; a arăta cuiva dragoste (exagerată). A-i sări (cuiva) înainte = a alerga în întâmpinarea cuiva. ♦ A se grăbi, a se repezi (să facă ceva); a interveni grabnic într-o acţiune, în ajutorul cuiva. ♢ Săriţi! = cuvânt prin care se cere ajutor de către o persoană desperată. ♦ A se repezi cu duşmănie la cineva; a ataca. ♢ Expr. A sări în capul cuiva sau a-i sări cuiva în cap = a certa pe cineva. ♦ A interveni brusc (şi neaşteptat) într-o discuţie; a intra (brusc) în vorbă. 5. A se ivi pe neaşteptate; a răsări. ♢ Expr. A sări în ochi = a fi evident. II. (Despre lucruri) 1. A se deplasa brusc şi cu putere în sus, de obicei sub impulsul unor forţe din afară. ♢ Expr. A sări în aer = a se distruge, a se preface în bucăţi (în urma unei explozii). ♦ Spec. (Despre obiecte elastice) A se ridica brusc în sus în urma unei lovituri, a atingerii unei suprafeţe dure etc. Mingea sare. 2. (Cu determinări locale introduse prin prep. „din” sau „de la”). A-şi schimba brusc poziţia, a se desprinde brusc din locul în care a fost fixat. ♢ Expr. A-i sări (cuiva) inima (din loc) = a se speria foarte tare; a se emoţiona tare. A-i sări (cuiva) ţandăra (sau ţâfna, muştarul) = a se înfuria, a se mânia. A-i sări (cuiva) ochii (din cap) = a) exprimă superlativul unei stări de suferinţă fizică; b) (în imprecaţii şi în jurăminte) Să-mi sară ochii dacă te mint. A-şi sări din minţi = a înnebuni. A-şi sări din ţâţâni (sau din balamale, din fire) = a se enerva foarte tare, a se mânia. ♦ A ţâşni, a împroşca. [Prez. ind. şi: (pop.) săr, sai] – Lat. salire.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SĂRÍ sar 1. intranz. 1) (despre fiinţe, lu-cruri) A se desprinde brusc din loc, deplasându-se într-o anumită direcţie (în sus, în jos, înainte, înapoi, în stânga, în dreapta); a sălta. ♢ ~ peste cal a îngroşa lucrurile; a exagera. ~ cu gura a) a se amesteca (nepoftit) în vorbă; b) a ocărî; a batjocori. A-i ~ cuiva în gât a) a se repezi la cineva pentru a-l îmbrăţişa; b) a manifesta dragoste (exagerată) pentru cineva. A-i ~ cuiva înainte a se repezi în întâmpinarea cuiva. Surcica nu sare departe de trunchi se spune despre copii care seamănă, mai ales prin unele apucături, cu părinţii. 2) A veni în grabă (pentru a acorda ajutor). ♢ Săriţi! Ajutor! 3) A se repezi cu scop agresiv; a se arunca; a ataca. ~ la bătaie.~ în capul cuiva (sau a-i ~ cuiva în cap) a se năpusti asupra cuiva cu vorbe de ocară; a-i face cuiva scandal. 4) A apărea pe neaşteptate; a răsări ca din pământ. ♢ ~ în ochi a fi foarte evident. 5) (despre obiecte prinse de ceva) A se desprinde brusc (din locul pe care îl ocupă); a-şi schimba momentan poziţia; a se detaşa brusc. Uşa ~t din ţâţâni.A-i ~ cuiva inima (din loc) a fi cuprins de o emoţie puternică. A-i ~ cuiva ţandăra a se înfuria. A-i ~ cuiva ochii (din cap) se spune când cineva simte o durere fizică acută, când muşcă ceva foarte iute, acru etc. Să-mi sară ochii (din cap)! pe cuvânt de cinste! ~ în aer a exploda. Plânge de sare cămaşa de pe el se spune despre cineva, care plânge foarte tare. A-şi ~ din minţi (sau fire) a) a-şi ieşi din minţi; a se sminti; b) a se mânia peste măsură. A-şi ~ din ţâţâni (sau din balamale) a-şi pierde răbdarea; a nu mai putea suporta ceva. 6) A se juca zburdând. 2. tranz. 1) A traversa printr-un salt. ~ şanţul. 2) A trece cu vederea (voit sau din greşeală). ~ un alineat. /<lat. salire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

sărí (sár, sărít), vb. – 1. A ieşi, a se prezenta, a apărea; se zice mai ales despre animalele care apar în faţe vînăturului. – 2. A ţîşni, a erupe, a se naşte. – 3. A sălta, a se înălţa, a se ridica. – 4. A ţopăi, a face salturi. – 5. A trece peste, a depăşi un obstacol. – 6. A omite un pasaj în lectură. – 7. A alerga, a veni în goană. – 8. A veni în ajutor. – 9. A interveni, a se interpune. – 10. A fecunda, a goni. – Mr. sar, sărire, megl. sar, săriri. Lat. salῑre (Puşcariu 1516; REW 7540), cf. it. salire, prov., cat. sallir, fr. saillir, sp. salir, port. sahir. Evoluţia semantică este normală, cf. lat. saltāresalĭre; ultimul sens, care nu pare popular, trebuie să fie o traducere din fr. saillir. Der. sare-garduri, s.m. (donjuan; crai); sărită, s.f. (salt; ţîţînă); săritor, adj. (care sare; serviabil); săritoare, s.f. (cascadă); săritură, s.f. (salt); saitoc, s.n. (Munt., salt), probabil de la forma locală saisari. Cf. răsări, tresări.
(Dicţionarul etimologic român)

sărí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. sar, 2 sg. sari, imperf. 3 sg. săreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. sáră; imper. 2 sg. sari; ger. sărínd
(Dicţionar ortografic al limbii române)

sări s.f. pl. (reg.; în loc adv.) de-atâtea sări = de atâtea ori; adesea.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

sărínd, -ă, adj. (înv.) care sare.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
SPIRT DE SÁRE s. v. acid clorhidric.
(Dicţionar de sinonime)

SARE DE MĂCRÍŞ s. v. oxalat acid de potasiu.
(Dicţionar de sinonime)

SARE DE CENÚŞĂ s. v. carbonat de potasiu, potasă.
(Dicţionar de sinonime)

SĂRÍ vb. 1. a sălta, (reg.) a zăleti. (A ~ în înălţime.) 2. a sălta. (A ~ peste gard.) 3. v. escalada. 4. a sălta, a ţopăi, (reg.) a hopăi. (Nu mai ~ atâta!) 5. a se arunca, a se avânta, a se azvârli, a se precipita, a se repezi, a se zvârli, (pop.) a se chiti, (Transilv.) a se aiepta. (~ pe cal şi porneşte în goană!) 6. a se arunca, a se azvârli, a se năpusti, a năvăli, a se precipita, a se repezi, a tăbărî, a se zvârli, (rar) a se prăbuşi, (înv. şi pop.) a cădea, (înv. şi reg.) a năduli, a se prăpăstui, (reg.) a iuruşi, a năboi, a se năprăti, a nooti, a se tovărî, (Transilv.) a se aiepta, (Transilv. şi Ban.) a se şupi, (înv.) a se da, a năbuşi, a năvrăpi, a se slobozi. (Au ~ asupra duşmanului.) 7. v. cădea. 8. v. omite. 9. v. împroşca.
(Dicţionar de sinonime)

SĂRÍ vb. v. dansa, dispărea, extinde, întinde, juca, lăţi, pieri, propaga, răspândi, ţâşni.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: sa sar sari sarin

Cuvinte se termină cu literele: nd ind rind arind