sărită dex - definiţie, sinonime, conjugare
SĂRÍT1 s.n. Acţiunea de a sări; săritură. – V. sări.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SĂRÍT2, -Ă, săriţi, -te, adj., s.f. I. Adj. 1. (Fam.) Smintit, ţicnit, aiurit, nebun. 2. (În expr.) Cu inima sărită = extrem de emoţionat, de îngrijorat. II. S.f. 1. (În expr.) A-şi pierde sărita sau a-şi ieşi din sărite = a-şi pierde cumpătul, a se enerva. A scoate (pe cineva) din sărite = a supăra rău, a înfuria pe cineva. 2. (Pop.) Săritură, salt; p. ext. distanţă mică. ♢ Loc. adj. De-a sărita = cu sărituri, săltăreţ. – V. sări.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SĂRÍ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A SĂRI. 2) şi substantival (despre persoane) Care şi-a ieşit din minţi; ţicnit; smintit. ♢ Cu inima ~tă cuprins de o emoţie puternică. /v. a sări
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SĂRÍT//Ă ~e f. 1): De-a ~a sărind; în salturi; prin sărituri. Pe ~e trecând peste anumite părţi; făcând omisiuni. La ~a în galop. 2): A scoate (pe cineva) din ~e a face (pe cineva) să-şi piardă răbdarea, să-şi iasă din fire; a supăra grozav (pe cineva). A-şi ieşi din ~e a-şi pierde calmul; a se enerva; a se înfuria. /v. a sări
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

sărít adj. m., pl. săríţi; f. sg. sărítă, pl. săríte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

sărít s. n. (pl. sărite în loc. pe ~)
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SĂRÍT adj., s. v. alienat, dement, descreierat, înnebunit, nebun, smintit, ţicnit.
(Dicţionar de sinonime)

SĂRÍT s. 1. v. escaladare. 2. săltare, sărire. (~ul într-un picior.) 3. omitere, sărire. (~ul unui pasaj din text.)
(Dicţionar de sinonime)

SĂRÍT s. v. goană, gonire, împreunare, montă.
(Dicţionar de sinonime)

SĂRÍTĂ s. v. cascadă, cataractă, cădere de apă, salt, săltătură, săritură.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: sa sar sari sarit

Cuvinte se termină cu literele: ta ita rita arita