săruri dex - definiţie, sinonime, conjugare
SÁRE, (2, 4) săruri, s.f. 1. Substanţă cristalină, sfărâmicioasă, solubilă în apă şi cu gust specific, care constituie un condiment de bază în alimentaţie şi este folosită în industria conservelor, în tăbăcărie, în industria chimică etc.; clorură de sodiu. ♢ Expr. Sarea pămânului = ceea ce este mai de preţ, mai valoros. Marea cu sarea sau sarea şi marea = ceva exagerat de mult, imposibil de realizat. A-i fi (cuiva) drag ca sarea în ochi sau ca sarea în ochi = a-i fi (cuiva) nesuferit. A-i fi cuiva de ceva (sau a-i veni cuiva să facă ceva) cum îi este câinelui a linge sare = a nu dori deloc (să facă) un anumit lucru. A primi pe cineva (sau a ieşi înaintea cuiva) cu pâine şi sare = a primi pe cineva cu deosebită cinste. ♦ Fig. Spirit, farmec, haz. 2. Substanţă chimică formată de obicei prin reacţia unui acid cu o bază. 3. (În sintagmele) Sare amară = substanţă chimică sub formă de praf alb, întrebuinţată în medicină ca purgativ; sulfat de magneziu. Sare de lămâie = acid citric; săricică. 4. (La pl.) Lichid volatil preparat din carbonat de amoniu şi substanţe puternic mirositoare (fenol, camfor etc.), întrebuinţat, în trecut, pentru trezirea din leşin. – Lat. sal, salis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SÁR//E săruri f. 1) Substanţă albă, cristalizată, solubilă în apă, cu gust specific, întrebuinţată în alimentaţie drept condiment şi în industrie; clorură de sodiu. ~ de bucătărie.~ gemă clorură naturală de sodiu. ~ de mare sare obţinută prin evaporare din apa de mare. ~ea pământului ceea ce este mai de preţ, mai valoros. A fi cuiva drag ca ~ea în ochi a fi nesuferit pentru cineva. A pune cuiva ~ pe coadă a nu putea pedepsi pe cineva, deşi s-ar cuveni. A nu avea (nici) ~ de mămăligă a fi foarte sărac. ~ea-i bună în fiertură, însă nu peste măsură un lucru este util când este folosit la locul lui şi în mod cumpătat. 2) fig. Fineţe de spirit. 3) Compus chimic format din reacţia unui acid cu o bază. ♢ ~ amară praf alb, cristalin, întrebuinţat ca purgativ; sulfat de magneziu. ~ea (lui) Glauber sulfat de sodiu. ~ de lămâie acid citric. ~ea (lui) Berthollet clorat de potasiu, întrebuinţat la fabricarea chibriturilor şi în pirotehnică. [G.-D. sării] /<lat. sal, salis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

sáre (sắruri), s.f. – Clorură de sodiu. – Mr. sare, mr., megl. sari, istr. sore. Lat. sale, forma vulgară de la săl (Puşcariu 1524; REW 7521), cf. it. sale, prov., cat., sp., port. sal, fr. sel. Pl. are valoare colectivă şi uz în general ştiinţific. – Der. săra, vb. (a pune sare), mr. ansar, ansărare, megl. sar, sărari, din lat. sālāre (Puşcariu 1524; REW 7521); sărat, adj. (cu multă sare; excesiv de scump); sărărit, s.n. (înv., impozit plătit de locuitorii regiunilor învecinate cu ocnele de sare pentru a le folosi); sărătură, s.f. (calitatea de a fi sărat; apă sărată, apă de mare; pămînt sărat, impropriu culturilor), mr. nsărătură; sărăturos, adj. (înv., sărat); sărar, s.m. (vînzător de sare); sărărie, s.f. (depozit de sare); sărăriţă, s.f. (Trans., rar, solniţă); sărui, vb. (Banat, a săra); desăra, vb. (a îndepărta sarea; a înmuia); nesărat, adj. (fără sare; insipid, searbăd, fad; greoi, molîu, dizgraţios); presăra, vb. (a împrăştia); sănină, s.f. (loc în ocol unde se pune sare la oi), din lat. sālῑna (Candrea), sau în loc de *sărină, cu suf. -ină, ca pescuină, vizuină; sărune (var. sănune), s.f. (Trans., loc unde se pune sarea oilor), din lat. *salōnae (Candrea); săricică, s.f. (arsenic; Mold., acid tartric); sarniţă, s.f. (solniţă; plantă, Salsola kali); salin, adj., din fr. salin; salină, s.f., din fr. saline; salinitate, s.f., din fr. salinité. Din expresia rom. a făgădui marea cu sarea provine expresia ngr. ἠ σάρα ϰαἰ ἠ μάρα.
(Dicţionarul etimologic român)

şar (şáruri), s.n. – 1. (Înv.) Culoare. – 2. (Bucov.) Arsenic. – 3. (Mold.) Linie, dungă, hotar. – 4. (Mold.) Renură, canelură, şanţ. Sl. šarŭ „culoare” (Tiktin), cf. mag. sár. Ultimul sens se explică probabil prin linia de culoare cu care se indică traseul canelurii.
(Dicţionarul etimologic român)

SAR- v. sarco-.
(Dicţionar de neologisme)

sárea-pisícii (mineral.) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

sáre s. f., g.-d. art. sării; (chim.) pl. săruri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

săruri (lichid pentru trezire din leşin) s. f. pl.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

sar s.n. (reg.) vas de bucătărie.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
SPIRT DE SÁRE s. v. acid clorhidric.
(Dicţionar de sinonime)

SARE DE LEŞÍE s. v. carbonat de potasiu, potasă.
(Dicţionar de sinonime)

SARE DE CENÚŞĂ s. v. carbonat de potasiu, potasă.
(Dicţionar de sinonime)

SÁRE s. 1. (CHIM.) clorură de sodiu, (prin Maram.) slatină. (A pune ~ în mâncare.) 2. (MIN.) sare gemă = halit. 3. (CHIM.) sare de lămâie v. acid citric; sare Seignette = tartrat mixt (sau dublu) de sodiu şi potasiu. 4. (FARM.) sarea lui Glauber v. sulfat de sodiu; sare amară v. sulfat de magneziu; sare de Seidlitz v. sulfat de magneziu.
(Dicţionar de sinonime)

SÁRE s. v. duh, haz, spirit, umor.
(Dicţionar de sinonime)

SARE DE MĂCRÍŞ s. v. oxalat acid de potasiu.
(Dicţionar de sinonime)

ŞAR adj. v. bălţat, pătat, pestriţ, tărcat.
(Dicţionar de sinonime)

ŞAR s. v. anhidridă arsenioasă, arsenic, culoare, dungă, linie, realgar, rând, şir, şirag, trioxid de arsen, vargă, vopsea.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: sa sar saru sarur

Cuvinte se termină cu literele: ri uri ruri aruri