sărut dex - definiţie, sinonime, conjugare
SĂRÚT, săruturi, s.n. Sărutare. – Din săruta (derivat regresiv).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SĂRUTÁ, sărút, vb. I. Tranz. şi refl. recipr. A (se) atinge cu buzele în semn de respect, de prietenie, de umilinţă sau ca o manifestare erotică; a (se) pupa. ♢ Expr. (Tranz.) Sărut mâna, formulă de salut sau de mulţumire adresată unei femei sau unei persoane mai în vârstă. (Înv.) Sărut dreapta, formulă de salut adresată preoţilor, domnitorilor, boierilor, mai rar unei femei. – Lat. salutare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SĂRÚT ~uri n. Gest constând în atingerea cu buzele în semn de afecţiune. /v. a săruta
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SĂRUT//Á sărút tranz. A atinge (uşor) cu buzele (în semn de dragoste, de respect, de afecţiune sau de umilinţă). ♢ Cine nu are ochi negri sărută şi albaştri se spune despre cel care, neavând ceea ce doreşte, se mulţumeşte cu ceea ce are. Sărut mâna! formulă de salut adresată unei femei sau unei persoane mai în vârstă. /<lat. salutare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE SĂRUTÁ mă sărút intranz. A face (concomitent) schimb de săruturi (cu cineva). /<lat. salutare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

sărutá (sărutát, át), vb. – 1. (Înv.) A saluta. – 2. A pupa. – Mr. sărut(are). Lat. salutāre (Puşcariu 1528; REW 7556; Şeineanu, Semasiol., 188; Densusianu, GS, II, 20). De uz general, mai puţin Banatul (ALR, I, 79). – Der. sărut, s.n. (sărutare); sărutat (var. sărutătură), s.n. (înv., salut; pupat).
(Dicţionarul etimologic român)

sărút mâna (formulă de salut sau de mulţumire) vb. + s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

sărút s. n., pl. sărúturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

sărút-mâna (cerşit) s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

sărutá vb., ind. prez. 1 sg. sărút, 3 sg. şi pl. sărútă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SĂRÚT s. 1. gură, sărutare, (pop. şi fam.) pupătură, ţoc, (fam. şi în limbajul copiilor) pusi, (fam.) pup. (I-a dat un sărut.) 2. sărutare, sărutat, (pop. şi fam.) pupare, pupat, pupătură, ţocăit, (Ban., Transilv. şi Maram.) ţucare, ţucat, (înv.) sărutătură. (Gata cu sărutul!)
(Dicţionar de sinonime)

SĂRUTÁ vb. (pop. şi fam.) a (se) pupa, (Transilv., Maram. şi Ban.) a (se) ţuca, (fam.) a (se) ţucăi. (S-au ~ pe buze.)
(Dicţionar de sinonime)

SĂRUTÁ vb. v. saluta.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: sa sar saru

Cuvinte se termină cu literele: ut rut arut