sărutare dex - definiţie, sinonime, conjugare
SĂRUTÁ, sărút, vb. I. Tranz. şi refl. recipr. A (se) atinge cu buzele în semn de respect, de prietenie, de umilinţă sau ca o manifestare erotică; a (se) pupa. ♢ Expr. (Tranz.) Sărut mâna, formulă de salut sau de mulţumire adresată unei femei sau unei persoane mai în vârstă. (Înv.) Sărut dreapta, formulă de salut adresată preoţilor, domnitorilor, boierilor, mai rar unei femei. – Lat. salutare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SĂRUTÁRE, sărutări, s.f. Acţiunea de a (se) săruta şi rezultatul ei; sărut, sărutat. – V. săruta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SĂRUT//Á sărút tranz. A atinge (uşor) cu buzele (în semn de dragoste, de respect, de afecţiune sau de umilinţă). ♢ Cine nu are ochi negri sărută şi albaştri se spune despre cel care, neavând ceea ce doreşte, se mulţumeşte cu ceea ce are. Sărut mâna! formulă de salut adresată unei femei sau unei persoane mai în vârstă. /<lat. salutare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE SĂRUTÁ mă sărút intranz. A face (concomitent) schimb de săruturi (cu cineva). /<lat. salutare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

sărutá (sărutát, át), vb. – 1. (Înv.) A saluta. – 2. A pupa. – Mr. sărut(are). Lat. salutāre (Puşcariu 1528; REW 7556; Şeineanu, Semasiol., 188; Densusianu, GS, II, 20). De uz general, mai puţin Banatul (ALR, I, 79). – Der. sărut, s.n. (sărutare); sărutat (var. sărutătură), s.n. (înv., salut; pupat).
(Dicţionarul etimologic român)

sărutá vb., ind. prez. 1 sg. sărút, 3 sg. şi pl. sărútă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

sărút-mâna (cerşit) s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

sărút mâna (formulă de salut sau de mulţumire) vb. + s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

sărutáre s. f., g.-d. art. sărutării; pl. sărutări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SĂRUTÁ vb. (pop. şi fam.) a (se) pupa, (Transilv., Maram. şi Ban.) a (se) ţuca, (fam.) a (se) ţucăi. (S-au ~ pe buze.)
(Dicţionar de sinonime)

SĂRUTÁ vb. v. saluta.
(Dicţionar de sinonime)

SĂRUTÁRE s. 1. v. sărut. 2. gură, sărut, (pop. şi fam.) pupătură, ţoc, (fam. şi în limbajul copiilor) pusi, (fam.) pup. (I-a dat o ~.)
(Dicţionar de sinonime)

SĂRUTÁRE s. v. salut, salutare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: sa sar saru sarut saruta

Cuvinte se termină cu literele: re are tare utare rutare