săvârșire dex - definiţie, sinonime, conjugare
SĂVÂRŞÍ, săvârşesc, vb. IV. 1. Tranz. A face, a înfăptui, a îndeplini; a comite. 2. Tranz. (Înv. şi reg.) A duce ceva la bun sfârşit, a termina cu bine. 3. Refl. (Înv. şi pop.) A muri. – Din sl. sŭvrŭšiti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SĂVÂRŞÍRE, săvârşiri, s.f. Acţiunea de a (se) săvârşi şi rezultatul ei. – V. săvârşi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SĂVÂRŞ//Í ~ésc tranz. 1) (fapte, acţiuni) A face să aibă loc; a transforma în fapt; a înfăptui. 2) înv. A duce la bun sfârşit; a termina cu bine. /<sl. suvrušiti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE SĂVÂRŞ//Í mă ~ésc intranz. înv. A se stinge din viaţă; a muri. /<sl. suvrušiti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

săvârşí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. săvârşésc, l pl. săvârşím, imperf. 3 sg. săvârşeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. săvârşeáscă; ger. săvârşínd
(Dicţionar ortografic al limbii române)

săvârşíre s. f., g.-d. art. săvârşírii; pl. săvârşíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TIMPUL SĂVÂRŞÍT s. v. perfectul simplu.
(Dicţionar de sinonime)

SĂVÂRŞÍ vb. 1. v. executa. 2. v. realiza. 3. v. comite. 4. v. celebra. 5. v. oficia.
(Dicţionar de sinonime)

SĂVÂRŞÍ vb. v. alcătui, asasina, compune, constitui, deceda, dispărea, duce, forma, isprăvi, încheia, muri, omorî, pieri, prăpădi, răposa, sfârşi, stinge, sucomba, suprima, termina, ucide.
(Dicţionar de sinonime)

SĂVÂRŞÍRE s. 1. v. executare. 2. v. comitere. 3. v. celebrare. 4. v. oficiere.
(Dicţionar de sinonime)

SĂVÂRŞÍRE s. v. decedare, deces, desăvârşire, destinaţie, dispariţie, funcţie, isprăvire, isprăvit, încheiere, moarte, perfecţiune, pieire, prăpădire, prescriere, răposare, scop, sfârşire, sfârşit, stingere, sucom-bare, terminare, terminat.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: sa sav sava savar savars

Cuvinte se termină cu literele: re ire sire rsire arsire