sabie dex - definiţie, sinonime, conjugare
SĂBIÁ, săbiéz, vb. I. Tranz. şi refl. recipr. (Înv.) A (se) tăia cu sabia. [Pr.: -bi-a] – Din sabie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SÁBIE, săbii, s.f. 1. Armă tăioasă formată dintr-o lamă lungă de oţel ascuţită la vârf şi pe una dintre laturi şi fixată într-un mâner. ♢ Expr. Sabia lui Damocles = pericol mare care ameninţă în orice moment situaţia cuiva. A trece (sau a lua, a trage) în (sau sub, prin) sabie (pe cineva) = a ucide, a nimici. A pune mâna pe sabie = a porni la luptă. A scoate (sau a trage) sabia (împotriva cuiva) = a provoca pe cineva la luptă, a porni război. A-şi pune capul (teafăr sau sănătos) sub sabie = a-şi cauza singur un necaz, o nenorocire. Sabie cu două tăişuri, se spune despre o situaţie care prezintă, în acelaşi timp, avantaje şi dezavantaje, prespective şi pericole. ♦ (Sport) Una din probele de scrimă in care se foloseşte sabia. 2. Armă formată dintr-o lamă elastică de oţel, din gardă şi mâner, folosită la scrimă. 3. Peşte de apă dulce, cu corpul turtit lateral şi cu abdomenul arcuit; săbioară, sabiţă (Pelecus cultratus). – Din bg. sabja.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SÁBI//E săbii f. 1) Armă albă constând dintr-o lamă lungă de oţel, ascuţită la vârf şi pe una dintre laturi, şi dintr-o gardă şi un mâner. ♢ ~a lui Damocle pericol ce ameninţă în permanenţă pe cineva. A pune sub ~ (sau a trece sub ascuţişul ~ei) a omorî; a ucide. A pune mâna pe ~ a începe lupta. A-şi pune capul (sănătos, teafăr) sub ~ a-şi cauza singur o nenorocire, un necaz. 2) Armă sportivă cu lamă lungă şi flexibilă, folosită la scrimă. 3) v. SABIŢĂ II. [G.-D. sabiei; sil. -bi-e] /<sl. sablja
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

sábie (sắbii), s.f. – Armă tăioasă cu mîner. Mag. száblya de la szab „a tăia” (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Miklosich, Fremdw., 123; Cihac, II, 322; Meyer 370), cf. sl. (sb., slov., rus.) sablja, bg. sabijŭ, pol. szabla, alb. sabljë, germ. Säbel, it. sciabola, fr. sabre, sp. sable. – Der. săbia, vb. (a tăia cu sabia); însăbiat, adj. (ascuţit); săbii, vb. refl. (Olt., a subţia, a îngusta); săbier, s.m. (fabricant de spade); săbierie, s.f. (atelier şi magazin de spade); săbioară (var. săbicioară, săbiiţă, sabiţă), s.f. (peşte, Pelecus cultratus), ultima var. din sb. sablijca „sabie mică” (Tiktin); săbiuţă, s.f. (gladiolă, Gladiolus imbricatus).
(Dicţionarul etimologic român)

săbiá vb. (sil. -bi-a), ind. prez. 1 sg. săbiéz, 3 sg. şi pl. săbiáză, 1 pl. săbiém (sil. -bi-em); conj. prez. 3 sg. şi pl. săbiéze; ger. săbiínd (sil. -bi-ind)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

sábie s. f. (sil. -bi-e), art. sábia (sil. -bi-a), g.-d. art. sábiei; pl. săbii, art. săbiile (sil. -bi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

săbiá, săbiéz, vb. I 1. (înv. şi reg.) a tăia cu sabia, a sabra, a săbui. 2. (refl., reg.; în forma: săbii) a se ascuţi, a se îngusta ca o sabie.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

SÁBIE s.f. (Iht.) În general, peşte marin din fam. xiphiidae (peşti-sabie), caracterizat prin maxilarul superior mai mult sau mai puţin alungit. Peştii-sabie propriu-zişi (istiophoridae) populează Oceanul Pacific şi pe cel Indian, precum şi pe cel Atlantic, pe ţărmurile de est ale SUA, caracteristic fiind maxilarul superior alungit, curbat, mai scurt ca la peştele-spadă, prevăzut cu dinţi, cel inferior ceva mai lung, corpul fusiform, cu o înotătoare dorsală lungă, înaltă (subspeciile Tetrapturus, Makaira; engl. spear-fish, spike-fish, marlin), în variate culori, de la argintiu (white marlin), la albăstrui (blue marlin) la negru (black marlin) sau cu dungi (striped marlin); unele istiophoridae au înotătoarea dorsală foarte înaltă, ca o pânză de corabie sau evantai, numiţi de aceea şi peşti-evantai (engl. sail-fish; Istiophorus gladius şi americanus).
(Dicţionar gastronomic explicativ)



Sinonime:
SĂBIÁ vb. (reg.) a săbui. (Îl ~ pe duşman.)
(Dicţionar de sinonime)

SÁBIE s. I. spadă, (înv. şi reg.) spată, (înv.) spangă. (Scoate ~ din teacă.) II. (IHT.; Pelecus cultratus) v. sabiţă.
(Dicţionar de sinonime)

SÁBIE s. v. armată, cocârlă, iris, oaste, oştire, putere, regulator, schimbătoare, stânjen, stânjenel, trupe.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: sa sab sabi

Cuvinte se termină cu literele: ie bie abie