SAFTEÁ s.f. (Pop. şi fam.) Prima vânzare pe care o face un negustor dintr-o marfă (nouă) la începutul unei zile, al unei săptămâni etc.; p. ext. început norocos al unei afaceri. ♦ Fig. Prima întrebuinţare a unui lucru. [Var.: (reg.) săfteá s.f.] – Din tc. siftah.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SĂFTEÁ s.f. v. saftea.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SAFTEÁ f. pop. 1) Prima vânzare dintr-o marfă. A face ~ua. 2) fig. Început care priveşte o reuşită. 3) fig. Prima întrebuinţare a unui lucru. [Art. safteaua] /<turc. safte
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
safteá (-éle), s.f. – Prima vînzare a zilei într-o prăvălie. – Var. seftea. – Mr. sifte. Tc. (arab.) sefte (Roesler 602; Şeineanu, II, 306; Ronzevalle 100), cf. ngr. σεφτές, bg., sb. sefté.
(Dicţionarul etimologic român)
safteá s. f., art. safteáua
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SAFTEÁ s. (înv. şi pop.) pocinog. (A face ~ua unui negustor.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SĂFTEÁ s.f. v. saftea.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
safteá (-éle), s.f. – Prima vînzare a zilei într-o prăvălie. – Var. seftea. – Mr. sifte. Tc. (arab.) sefte (Roesler 602; Şeineanu, II, 306; Ronzevalle 100), cf. ngr. σεφτές, bg., sb. sefté.
(Dicţionarul etimologic român)
safteá s. f., art. safteáua
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SAFTEÁ s. (înv. şi pop.) pocinog. (A face ~ua unui negustor.)
(Dicţionar de sinonime)