saga dex - definiţie, sinonime, conjugare
ŞÁGĂ, şăgi, s.f. (Pop.) Glumă. ♢ Loc. adv. În şagă = fără seriozitate, într-o doară. Fără şagă = în mod serios. ♢ Loc. vb. A face şagă = a şugui; a glumi. ♢ Expr. Nu-i vreme de şagă = nu-i momentul potrivit pentru glumit. A se întrece cu şaga = a întrece măsura, a exagera. A se trece de şagă = a începe să devină lucru serios. A lăsa şaga (la o parte) sau a-i ajunge (cuiva) şaga (sau de şagă) = a termina cu gluma, a deveni serios. (În construcţii negative sau interogative); A fi (sau a-i părea cuiva) (de) şagă (sau lucru de şagă) = a fi (sau a i se părea cuiva că este) lucru neînsemnat, fără importanţă. – Din bg. šega.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SÁGA s.f. Povestire aparţinând vechii literaturi scandinave, în care faptele istorice se împletesc cu elementele mitologice. – Din. fr. saga, germ. Saga.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŞÁG//Ă şăgi f. pop. Faptă sau vorbă plină de haz, menită să producă veselie; glumă. ♢ În ~ fără intenţii rele; în glumă. Fără ~ cu toată seriozitatea. Nu ~ în toată puterea cuvantului. A se întrece cu ~a a întrece măsura; a-şi permite prea multe. A lăsa ~a (la o parte) a înceta de a mai glumi; a se face serios. /<bulg. šega
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

şágă (şégi), s.f. – Glumă, poznă. Sl. šega, šuga (Cihac, II, 384; Byhan 334; Tiktin; Iordan, Dift., 73; Ivănescu, BF, VI, 104), cf. bg., sb. šega, šag, alb. šakë. – Der. şagaci,adj. (glumeţ); şăgalnic, adj. (hazliu), var. şegalnic; şeganie, s.f. (înv., glumă); şegui (var. şugui), vb. (a glumi), din sl. šegovati, šegują.
(Dicţionarul etimologic român)

SÁGA s.f. invar. (Lit.) Totalitatea legendelor şi a tradiţiilor popoarelor scandinave. ♦ Proză narativă cuprinzând povestiri şi legende istorice cu caracter eroic aparţinând popoarelor scandinave; cronică, roman. [< fr., scand. saga, germ. Saga].
(Dicţionar de neologisme)

SÁGA s. f. inv. 1. totalitatea legendelor şi tradiţiilor popoarelor scandinave. ♢ proză narativă cu asemenea povestiri şi legende. 2. legende sau mituri ale altor ţări; povestire, cronică. (< fr. saga, germ. Saga)
(Marele dicţionar de neologisme)

şágă s. f., g.-d. art. şăgii, pl. şăgi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

sága s. f. invar.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ságă s.f. (reg.) miros urât.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
ŞÁGĂ s. v. ghiduşie, glumă, năzbâtie, năzdrăvănie, nebunie, poznă, ştrengărie.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: sa sag

Cuvinte se termină cu literele: ga aga