salahori dex - definiţie, sinonime, conjugare
SALAHÓR, salahori, s.m. Muncitor necalificat, plătit cu ziua, care lucrează mai ales la construcţii de case, de şosele etc., (în trecut) ţăran scutit de dări, pus de domnie la dispoziţia Porţii Otomane pentru repararea cetăţilor turceşti, întreţinerea drumurilor şi pentru alte munci grele. [Var.: (pop.) salaór s.m.] – Din tc. salahor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SALAHORÍ, salahoresc, vb. IV. Intranz. A munci ca salahor; p. gener. a munci din greu. – Din salahor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SALAHÓR ~i m. Lucrător necalificat, plătit cu ziua, care îndeplineşte munci grele, mai ales la construcţii. /<turc. salahor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SALAHOR//Í ~ésc intranz. 1) A fi salahor. 2) fig. A face muncă de salahor; a munci din greu. /Din salahor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

salahór (salahóri), s.m. – 1. (Înv.) Slujbaş la curte. – 2. (Înv.) Ţăran scutit de dări, care avea drept unică obligaţie întreţinerea anumitor cetăţi sau drumuri. – 3. Ziler, muncitor cu ziua. Tc. (per.) salahor „scutier” (Şeineanu, II, 409; Lokotsch 1841), cf. ngr. σαραχόριδες. – Der. salahori, vb. (a munci din greu, a trudi); salahorie, s.f. (muncă de salahor); salahoresc, adj. (de salahor).
(Dicţionarul etimologic român)

salahór s. m., pl. salahóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

salahorí vb., ind. prez. l sg. şi 3 pl. salahorésc, imperf. 3 sg. salahoreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. salahoreáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: sa sal sala salah salaho

Cuvinte se termină cu literele: ri ori hori ahori lahori