salariat

SALARIÁ, salariéz, vb. I. Trans. (Rar) A salariza. [Pr.: -ri-a] – Din fr. salarier.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SALARIÁT, -Ă, salariaţi, -te, adj., s.m. şi f. 1. Adj., s.m. şi f. (Persoană) care, în schimbul muncii prestate, primeşte un salariu. 2. Adj. (Despre muncă) Care este plătit cu un salariu. [Pr.: -ri-at] – V. salaria. Cf. fr. s a l a r i é.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SALARIÁ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) şi substantival (despre persoane) Care primeşte salariu. 2) : Muncă ~tă muncă retribuită prin salariu. [Sil. -ri-at] /<fr. salarié
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SALARIÁ vb. I. tr. (Rar) A salariza. [Pron. -ri-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. salarier].
(Dicţionar de neologisme)

SALARIÁT, -Ă adj., s.m. şi f. (Muncitor, lucrător, funcţionar etc.) care primeşte un salariu. // adj. (Despre muncă) Recompensată, plătită cu un salariu. [Pron. -ri-at. / cf. fr. salarié].
(Dicţionar de neologisme)

SALARIÁ vb. tr. a salariza. (< fr. salarier)
(Marele dicţionar de neologisme)

SALARIÁT, -Ă I. adj., s. m. f. cel care primeşte un salariu. II. adj. (despre muncă) recompensă, plătită cu un salariu. (< fr. salarié)
(Marele dicţionar de neologisme)

salariá vb. (sil. -ri-a), ind. prez. 1 sg. salariéz, 3 sg. şi pl. salariáză, 1 pl. salariém (sil. -ri-em), conj. prez. 3 sg. şi pl. salariéze; ger. salariínd (sil. -ri-ind)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

salariát adj. m., s. m. (sil. -ri-at), pl. salariáţi; f. sg. salariátă, pl. salariáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
SALARIÁ vb. v. retribui, salariza.
(Dicţionar de sinonime)

SALARIÁT s. 1. v. angajat. 2. (la pl.) v. personal.
(Dicţionar de sinonime)