salbă
[Sinonime]
SÁLBĂ, salbe, s.f. 1. Podoabă de purtat la gât, alcătuită dintr-unul sau mai multe şiraguri de monede, medalii, pietre preţioase sau mărgele. ♢ Expr. Salba dracului = persoană supărătoare, de care nu poţi scăpa; om rău, necinstit, ticălos. 2. (Zool.) Fanon. 3. Compuse: salbă-moale = arbust cu frunze opuse, lanceolate sau eliptice, cu florile verzi-gălbui şi cu fructele capsule roşii (Evonymus latifolius); salbă-râioasă = arbust înalt de 1-3 m, cu flori mici, brune, care conţine gutapercă în scoarţa rădăcinilor (Evonymus verrucosa). – Lat. subalba.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SÁLB//Ă ~e f. 1) Podoabă (de mărgele, de pietre scumpe etc.), purtată la gât; colier; colan. ♢ ~-moale arbust înalt, cu flori verzui, cu fructe capsule de culoare roşie, din al cărui lemn se obţine un cărbune fin, folosit în pictură. 2) (la bovine şi la unele ovine) Cută a pielii ce se formează pe partea de jos a gâtului; fanon. [G.-D. salbei] /<lat. subalba
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
sálbă (sálbe), s.f. – 1. Colier, colan. – 2. (Trans.) Panglică împodobită de pus pe cap. – 3. Salbă-moale, s.f. (caprifoi, Evonymus pratensis). Origine incertă. Prezenţă lui salbă-moale, care nu se poate explica prin primele două sensuri, arată că trebuie să se pornească de la salbă „salvie” al cărui sens nu a fost dovedit, fiind înlocuit de salvie, v. aici. În acest caz este vorba de lat. salvia (Puşcariu 1498; REW 7558), cf. alb. šabi, it., cat., sp. salvia, fr. sauge, port. salva (forma port. pare să indice că se poate presupune un lat. *salva). Schimbarea semantică, deloc uşoară, a fost explicată de Cihac, II, 324, pornind de la faptul că ţărăncile obişnuiau să facă salbe din caprifoi şi salba-dracului, totuşi Cihac îşi pornea explicaţia de la etimonul pol. szalba „lumînărică”, ceea ce nu e sigur. Cu atît mai puţin, der. din lat. subalba (Candrea, Éléments, 3; Candrea; cf. în contra Densusianu, GS, VI, 364); din lat. salva ‹ salvāre, fiind vorba la început de un talisman (Tiktin); sau din lat. med. *ex-alba „mărgică” (Scriban). Din rom. provin rut. salba (Candrea, Elemente, 402), săs. sâlbê, şi probabil pol. szalba, pomenit mai sus.
(Dicţionarul etimologic român)
a avea academie / acioală / activ / capital / catastif / cearşaf / jurnal / listă / patalama / salbă expr. a avea multe condamnări penale, a avea un cazier bogat
(Alte dicţionare)
sálbă-râioásă s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
sálbă s. f., g.-d. art. sálbei; pl. sálbe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
sálba-drácului (bot.) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
sálbă-moále s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SALBA-DRÁCULUI s. v. cruşân.
(Dicţionar de sinonime)
SALBĂ MOÁLE s. v. cruşân, săpunele, scânteiuţă.
(Dicţionar de sinonime)
SÁLBĂ s. v. gârbiţă, policioară, poliţă, secară.
(Dicţionar de sinonime)
SÁLBĂ s. 1. (prin Transilv.) baier. (O ~ de galbeni.) 2. colan, colier, şirag, (înv. şi pop.) gherdan, (înv.) zgardă. (O ~ de pietre scumpe.) 3. (ANAT.) fanon. (~ la gâtul bovinelor.) 4. (BOT.) salbă-moale = a) (Evonymus europaca) vonicer, (reg.) caprifoi, clocuţă, grujarcă, sănger, voinicar, lemn-câinesc, lemnul-câinelui, parastasul-popii, pomiţă-de-sânger; b) (Evonymus latifolius) (reg.) verigar, vonicer, lemn-câinesc; c) (Rhamnus cathartica) verigar, părul-ciutei, (reg.) crasici, cruşân, gladiş, paţachină, porumbel, vonicer, lemn-câinesc, lemn-râios, lemnul-câinelui, poama-câinelui, spin-alb, spinele-cerbului; salbă-râioasă (Evonymus verrucosa) = lemn-râios, (reg.) vonicer, cerceii-babei (pl.).
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SÁLB//Ă ~e f. 1) Podoabă (de mărgele, de pietre scumpe etc.), purtată la gât; colier; colan. ♢ ~-moale arbust înalt, cu flori verzui, cu fructe capsule de culoare roşie, din al cărui lemn se obţine un cărbune fin, folosit în pictură. 2) (la bovine şi la unele ovine) Cută a pielii ce se formează pe partea de jos a gâtului; fanon. [G.-D. salbei] /<lat. subalba
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
a avea academie / acioală / activ / capital / catastif / cearşaf / jurnal / listă / patalama / salbă expr. a avea multe condamnări penale, a avea un cazier bogat
(Alte dicţionare)
sálbă-râioásă s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
sálbă s. f., g.-d. art. sálbei; pl. sálbe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
sálba-drácului (bot.) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
sálbă-moále s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SALBA-DRÁCULUI s. v. cruşân.
(Dicţionar de sinonime)
SALBĂ MOÁLE s. v. cruşân, săpunele, scânteiuţă.
(Dicţionar de sinonime)
SÁLBĂ s. v. gârbiţă, policioară, poliţă, secară.
(Dicţionar de sinonime)
SÁLBĂ s. 1. (prin Transilv.) baier. (O ~ de galbeni.) 2. colan, colier, şirag, (înv. şi pop.) gherdan, (înv.) zgardă. (O ~ de pietre scumpe.) 3. (ANAT.) fanon. (~ la gâtul bovinelor.) 4. (BOT.) salbă-moale = a) (Evonymus europaca) vonicer, (reg.) caprifoi, clocuţă, grujarcă, sănger, voinicar, lemn-câinesc, lemnul-câinelui, parastasul-popii, pomiţă-de-sânger; b) (Evonymus latifolius) (reg.) verigar, vonicer, lemn-câinesc; c) (Rhamnus cathartica) verigar, părul-ciutei, (reg.) crasici, cruşân, gladiş, paţachină, porumbel, vonicer, lemn-câinesc, lemn-râios, lemnul-câinelui, poama-câinelui, spin-alb, spinele-cerbului; salbă-râioasă (Evonymus verrucosa) = lemn-râios, (reg.) vonicer, cerceii-babei (pl.).
(Dicţionar de sinonime)