salcie dex - definiţie, sinonime, conjugare
SÁLCIE1, sălcii, s.f. Numele mai multor specii de arbori şi de arbuşti cu ramuri lungi, subţiri şi mlădioase, cu frunze lanceolate şi cu flori galbene-verzui dispuse în mâţişori, care cresc la marginea apelor (Salix); arbore aparţinând uneia dintre aceste specii. ♢ Salcie pletoasă (sau plângătoare) = varietate de salcie1 cu ramuri foarte lungi, flexibile şi plecate în jos (Salix babylonica). [Pl. şi: sálcii. – Var.: sálce s.f.] – Lat. salix, -icis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SÁLCIE2 s.f. v. salce1.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SĂLCÍU, -ÍE, sălcii, adj. 1. (Despre apă) Care are un gust neplăcut, puţin sărat, leşios. 2. (Despre mâncăruri, băuturi, alimente) Care nu are gust bun, care nu este gustos, nepotrivit ca gust; (despre gust) fad, leşios. – Salcie1 + suf. -iu.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SĂLCÍ//U ~e (~i) Care are gust neplăcut de leşie; fad; leşietic. /salcie + suf. ~iu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SÁLCIE sălcii f. Arbore sau arbust cu ramuri subţiri şi mlădioase, cu scoarţa moale, cu frunze înguste şi alungite, cu flori galbene-verzui, grupate în amenţi (mâţişori) şi cu lemnul moale, folosit la fabricarea chibriturilor. ♢ ~-pletoasă sau ~-plângătoare salcie cu ramuri lungi, plecate spre pământ, cultivată ca plantă decorativă. [ G.-D. salciei; Sil. -ci-e] /<lat. salix, ~icis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

sálcie (sálcii), s.f. – Sos. – Var. salţă. It., sp. salsa, prin mijlocirea ngr. σάλτσα. Sec. XIX, cuvînt rar, folosit de Alecsandri.
(Dicţionarul etimologic român)

sálcie (-ắlcii), s.f. – Nume de arbori din familia salicaceelor (Salix alba, S. triandra, S. pentadra, S. babylonica). – Var. salce, Banat salcă. Mr. salţe, megl. sulcă. Lat. salĭcem (Puşcariu 1499; REW 7542) cf. alb. selk (Meyer 400; Phlippide, II, 653), it. salcio, prov. sautze, v. fr. sauce, sp. sauce. Ramurile de salcie se duc la biserică în Duminica Floriilor, ca în Spania ramurile de palmier; de aici Dumineca Sălcii, înv. – Der. sălcet, s.n. (loc cu sălcii), din lat. salĭcētum (REW 7532; P. Aebischer, RPF, III, 700), cf. it. salceto, prov. sauzeda, fr. saussaie; sălcioară, s.f. (răchiţică, Elaeagnus angustifolia); sălciş, s.n. (loc cu sălcii); sălciu, adj. (cu gust de leşie; insipid, fad), a cărui legătură cu salce pare evidentă, datorită gustului amar al frunzei de salcie (Puşcariu; Tiktin; Candrea preferă să trimită la un lat. *salĭcineus), sau pentrusalcia este caracteristică pentru apele stătătoare (după Pascu, Beiträge, 53, ar fi în loc de *sărciu, de la sare; etimonul propus de P. Papahagi, Dunărea, II, 12, ne este necunoscut, cf. Lozovan 250).
(Dicţionarul etimologic român)

sálcie căpreáscă s. f. + adj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

sálcie plângătoáre s. f. + adj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

sălcíu adj. m., f. sălcíe; pl. m. şi f. sălcíi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

sálcie s. f. (sil. -ci-e), art. sálcia (sil. -ci-a), g.-d. art. sálciei; pl. sălcii, art. sălciile (sil. -ci-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

sălcíu s.n. (reg.) tron.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
SALCIE-DOMNEÁSCĂ s. v. răchiţică.
(Dicţionar de sinonime)

SALCIE-MIROSITOÁRE s. v. răchiţică.
(Dicţionar de sinonime)

SÁLCIE s. (BOT.) 1. (Salix alba) (reg.) lozie, răchită. 2. (Salix viminalis) lozie, mlajă, răchită, răchiţică, (reg.) străvăţ. 3. (Salix cinerea) zălog, (reg.) iovă, loză, răchită. 4. salcie pletoasă (Salix babylonica) = salcie plângătoare, (reg.) lozie, răchită, răchiţică; salcie plângătoare (Salix babylonica) = salcie pletoasă, (reg.) lozie, răchită, răchiţică.
(Dicţionar de sinonime)

SÁLCIE s. v. iov, lozie, mlajă, răchită, răchită roşie, stâlpare.
(Dicţionar de sinonime)

SĂLCÍU adj. v. fad.
(Dicţionar de sinonime)

SĂLCÍU adj. v. anost, neinteresant, plicticos, plictisitor.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: sa sal salc salci

Cuvinte se termină cu literele: ie cie lcie alcie