salt dex - definiţie, sinonime, conjugare
SALT, salturi, s.n. 1. Mişcare bruscă prin care corpul se desprinde de la pământ, sărind pe loc sau deplasându-se; mişcare de deplasare bruscă în zbor. 2. Trecere bruscă de la o situaţie ori stare la alta. – Din lat. saltus, it. salto.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SĂLTÁ, salt, vb. I. I. 1. Intranz. şi refl. (Despre fiinţe) A face un salt (sau salturi repetate); a sări. Expr. (Intranz.) A-i sălta (cuiva) inima (de bucurie) = a tresări de bucurie, a se bucura mult. ♦ A se ridica (puţin) de la pământ, a se înălţa în picioare pentru a se urca undeva. 2. Intranz. (Despre lucruri) A se mişca (repetat) de jos în sus sub impulsul unei forţe din afară. ♦ (Despre ape, valuri) A fi agitat, a se învolbura; a clocoti. 3. (Despre fiinţe şi despre lucruri) A se mişca, a se deplasa în salturi. ♦ (Despre oameni) A merge sprinten. ♦ (Rar) A dansa. 4. Intranz. A trece peste ceva printr-un salt. ♦ A sări, a ţâşni de undeva; a se ivi, a răsări (pe neaşteptate şi sărind). Izvoare saltă de sub piatră. ♦ A se ridica în înălţime, a se înălţa în văzduh. II. Tranz. A mişca, a deplasa din loc ridicând (uşor) în sus. ♦ Tranz., refl. şi intranz. Fig. A(-şi) îmbunătăţi situaţia materială, socială. ♦ Refl. Fig. (Despre copii şi plante) A creşte în înălţime, a se înălţa. – Lat. saltare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SALT ~uri n. 1) Mişcare de desprindere bruscă a unui corp de pe poziţia iniţială şi de deplasare într-o anumită direcţie; săritură. 2) Trecere bruscă de la o situaţie la alta. /<lat. saltus, it. salto
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SĂLTÁ salt 1. intranz. (despre fiinţe, lucruri) A se desprinde brusc din loc, deplasându-se într-o anumită direcţie (în sus, în jos, înainte, înapoi, în stânga, în dreapta); a sări. ♢ A-i ~ cuiva inima de bucurie a se bucura foarte mult. 2. tranz. 1) A mişca din loc, ridicând uşor în sus. 2) fig. A ajuta se iasă dintr-o încurcătură. /<lat. saltare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE SĂLTÁ mă salt intranz. (despre copii sau despre plante) A deveni mai înalt; a creşte în înălţime; a răsări. /<lat. saltare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

salt adv. – Singur, neînsoţit. Tc. salt (Tiktin). Sec. XVII, înv.
(Dicţionarul etimologic român)

săltá (sált, săltát), vb. – 1. A ţopăi, a zburda. – 2. A tresări. – 3. A se înălţa, a se ridica. – 4. A sări, a veni în ajutor. – 5. (Refl.) A scăpa de necaz. – 6. (Refl.) A se mări, a creşte. Lat. saltāre (Puşcariu 1503; REW 7551) cf. it. saltare, prov. sautar, fr. sauter, cat., sp., port. saltar. – Der. salt, s.n. (săritură, hop), deverbal, fără circulaţie populară (ALR, II, 45; Iordan, BF, VII, 391); săltăreţ, adj. (care saltă, sprinten; ritmat, vioi); săltător, adj. (săltăreţ); săltătură, s.f. (salt, hop).
(Dicţionarul etimologic român)

SALT s. n. 1. mişcare bruscă, cu detentă musculară, prin care cineva se desprinde de la pământ, sărind pe loc sau deplasându-se. 2. săritură, cădere în vid (cu paraşuta). 3. trecere bruscă, fără grade intermediare. o ~ calitativ = moment, stadiu necesar al dezvoltării în natură, în societate şi gândire, constând în schimbarea calităţii unui obiect sau proces, pregătită şi determinată de schimbările cantitative. 4. (inform.) ruptură de frecvenţă care intervine într-un program ca urmare a unei instrucţiuni de înlănţuire. (< lat. saltus, it. salto)
(Marele dicţionar de neologisme)

salt s. n., pl. sálturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

săltá vb., ind. prez. 1 sg. salt, 3 sg. şi pl. sáltă; conj. prez. 3 sg. şi pl. sálte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

salt adv. 1. (înv. şi reg.) singur, neînsoţit (de trupe, de escortă). 2. cel puţin, doar, numai.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
SALT adj. v. neînsoţit, singur.
(Dicţionar de sinonime)

SALT s. 1. v. săritură. 2. hop, săritură. (~ peste o groapă.)
(Dicţionar de sinonime)

SALT s. v. dans, joc.
(Dicţionar de sinonime)

SĂLTÁ vb. 1. v. ridica. 2. a înălţa, a ridica. (~ din umeri.) 3. v. sări. 4. a sări. (~ peste gard.) 5. a sări, (reg.) a zăleti. (~ în înălţime.)
(Dicţionar de sinonime)

SĂLTÁ vb. v. agita, clocoti, creşte, dansa, dezvolta, frământa, fremăta, înălţa, învolbura, juca, legăna, mări, mişca, tresălta, zbate, zbuciuma.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: sa sal

Cuvinte se termină cu literele: lt alt