saltea dex - definiţie, sinonime, conjugare
SALTÉA, saltele, s.f. Obiect făcut dintr-un fel de sac de pânză, de material plastic etc. în care se introduce (şi se fixează prin cusături din loc în loc) un strat gros de lână, de iarbă-de-mare, de paie, de vată sau care se umple cu aer şi care se aşează pe pat (pentru a forma un aşternut moale) sau pe apă (pentru a pluti). ♦ Saltea de apă = mic rezervor de apă creat la piciorul unui baraj pentru a amortiza lovitura apei care cade asupra terenului de la piciorul barajului. Saltea de beton = construcţie de protecţie a albiei râurilor, alcătuită din plăci de beton sau de beton armat. Saltea de piatră = strat de piatră uscată care are rolul de a colecta infiltraţiile de apă din galeriile de tunel. Saltea de protecţie = Înveliş al unui cablu electric, cu rolul de a-l proteja de deteriorările care pot surveni în timpul curburii la montare. – Din ngr. siltés.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SALT//EÁ ~éle f. Obiect făcut dintr-un sac în care se introduce şi se fixează un strat gros de lână, de vată, de iarbă-de-mare, de paie etc., care se aşază pe pat pentru a forma un aşternut moale. ♢ ~ de plajă sac impermeabil care se umple cu aer şi pe care se poate pluti; saltea pneumatică. ~ de beton căptuşeală de protecţie a albiei unei ape curgătoare, constând din plăci de beton. [Art. salteaua; G.-D. saltelei] /<ngr. saltés
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

saltéa (-éle), s.f. – Mindir. Tc. şelte (Meyer 406; Şeineanu, II, 311; Lokotsch 1908), prin ngr. σελτές (Gáldi, 247), cf. alb. šiljte, bg., sb. šilta.
(Dicţionarul etimologic român)

salteá s. f., art. salteáua, g.-d. art. saltélei; pl. saltéle
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SALTEÁ s. (Transilv. şi Ban.) dricală, (Transilv.) străjac. (~ de paie.)
(Dicţionar de sinonime)

SALTEÁ s. v. leasă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: sa sal salt salte

Cuvinte se termină cu literele: ea tea ltea altea