salutare dex - definiţie, sinonime, conjugare
SALUTÁ, salut, vb. I. Tranz. şi refl. recipr. A face un gest sau a rosti o formulă uzuală de politeţe, de respect, de simpatie etc. la întâlnirea cu cineva sau la despărţire. ♦ Tranz. A-şi manifesta bucuria, aclamând pe cineva. ♦ Tranz. Fig. A primi cu entuziasm o idee, o acţiune. – Din lat. it. salutare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SALUTÁRE, salutări, s.f. Faptul de a (se) saluta. ♦ (Concr.) Formulă de salut folosită mai ales la despărţire sau la întâlnirea cu cineva; salut. ♦ (La pl.) Expresie de politeţe pe care cineva o transmite unei persoane absente prin intermediul cuiva. – V. saluta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SALUTÁR, -Ă, salutari, -e, adj. Folositor sănătăţii, vieţii etc.; salvator. ♦ Care este potrivit, adecvat într-o anumită împrejurare. – Din fr. salutaire, lat. salutaris.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SALUTÁ salút tranz. 1) (persoane sau colectivităţi) A întâmpina sau a petrece cu un gest respectuos sau cu o cuvântare de salut. 2) fig. (idei, păreri etc.) A accepta cu mare însufleţire. ~ hotărârea luată. /<lat., it. salutare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE SALUTÁ mă salút intranz. A face (concomitent) schimb de saluturi (cu cineva). /<lat., it. salutare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SALUT//ÁRE ~ări f. 1) v. A SALUTA şi A SE SALUTA. 2) mai ales la pl. Urare de bine transmisă cuiva; complimente. ♢ ~! a) bună ziua! b) la revedere. /v. a (se) saluta
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SALUTÁR ~ă (~i, ~e) rar 1) Care este de folos sănătăţii. 2) Care este potrivit pentru o anumită situaţie. /<fr. salutaire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SALUTÁ vb. I. tr. A întâmpina, a da cuiva un semn de respect, de consideraţie, rostind un cuvânt, o frază, o formulă uzuală de politeţe, de simpatie etc. la întâlnire sau la despărţire. ♦ (Fig.) A primi (ceva) cu bucurie, cu o manifestaţie vie. [P.i. salút. / < lat., it. salutare, cf. fr. saluer].
(Dicţionar de neologisme)

SALUTÁRE s.f. Acţiunea, faptul de a saluta; formulă, termen de salut; salut. ♦ (la pl.) expresie de politeţe transmisă prin scris sau prin cineva unei persoane. [< saluta].
(Dicţionar de neologisme)

SALUTÁR, -Ă adj. Folositor pentru păstrarea sănătăţii, a vieţii etc.; salvator. ♦ Care este potrivit, adecvat într-o anumită împrejurare. [Cf. fr. salutaire, lat. salutaris].
(Dicţionar de neologisme)

SALUTÁ vb. tr. a da cuiva un semn de respect, de consideraţie, rostind un cuvânt, o frază, o formulă uzuală de politeţe, de simpatie la întâlnire sau la despărţire. ♢ (fig.) a întâmpina (ceva) cu bucurie. (< lat., it. salutare)
(Marele dicţionar de neologisme)

SALUTÁRE s. f. acţiunea, faptul de a saluta; (formulă de) salut. ♢ (pl.) expresie de politeţe transmisă prin scris sau prin cineva unei persoane. (< saluta)
(Marele dicţionar de neologisme)

SALUTÁR, -Ă adj. salvator, folositor vieţii şi sănătăţii. (< fr. salutaire, lat. salutaris)
(Marele dicţionar de neologisme)

salutá vb., ind. prez. 1 sg. salút, 3 sg. şi pl. salútă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

salutáre s. f., g.-d. art. salutării; pl. salutări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

salutár adj. m., pl. salutári; f. sg. salutáră, pl. salutáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SALUTÁ vb. (reg.) a noroci, (prin Maram.) a salutări, (înv.) a săruta. (L-a ~ la întâlnire.)
(Dicţionar de sinonime)

SALUTÁRE s., interj. 1. s. v. salut. 2. interj. (reg.) servus!, (fam.) pa!, salve! (~! şi pe mâine.) 3. s. (la pl.) v. complimente.
(Dicţionar de sinonime)

SALUTÁR adj. 1. providenţial, salvator. (Împreju-rare ~.) 2. binevenit.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: sa sal salu salut saluta

Cuvinte se termină cu literele: re are tare utare lutare