salutul

SALÚT, saluturi, s.n. Cuvânt, enunţ sau gest cu care se salută. ♦ Cuvântare prin care se salută o adunare, se întâmpină un oaspete oficial etc. – Din fr. salut, lat. salus, -utis, it. saluto.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŞĂLÚŢ, şăluţuri, s.n. Diminutiv al lui şal. – Şal + suf. -uţ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SALÚT ~uri n. 1) Formulă sau gest de politeţe cu care se salută. 2) Alocuţiune cu care se salută o adunare, un oaspete oficial. /<fr. salut
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ŞĂLÚŢ, şăluţe, s.n. Diminutiv al lui şal.
(Dicţionarul limbii române moderne)

SALÚT s.n. Cuvânt, frază, gest cu care se salută. ♦ Cuvântare cu care se salută o adunare, se întâmpină un oaspete etc. [Pl. -turi. / < fr. salut, cf. lat. salus].
(Dicţionar de neologisme)

SALÚT s. n. cuvânt, frază, gest cu care se salută. ♢ cuvântare cu care se salută o adunare, se întâmpină un oaspete. (< fr. salut, lat. salus, it. saluto)
(Marele dicţionar de neologisme)

salút s. n., pl. salúturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

şălúţ s. n., pl. şălúţuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
SALÚT s. salutare, (rar) salutat, (înv.) salutaţie, sărutare, sărutat, sărutătură, (turcism înv.) selam. (~ de rămas bun.)
(Dicţionar de sinonime)

SALÚT s. v. belşug, bogăţie, bunăstare, prosperitate, salvare, scăpare.
(Dicţionar de sinonime)