salvator
[Sinonime]
SALVATÓR, -OÁRE, salvatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care salvează sau poate salva. – Din fr. salvateur, lat. salvator, -oris. Cf. s a l v a.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SALVAT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) şi substantival Care salvează; izbăvitor. Remediu ~. Idee ~oare. /a salva + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
SALVATÓR, -OÁRE adj., s.m. şi f. (Cel) care salvează sau poate salva. [Cf. lat. salvator].
(Dicţionar de neologisme)
SALVATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care salvează, sau poate salva. (< fr. salvateur, lat. salvator)
(Marele dicţionar de neologisme)
salvatór adj. m., s. m., pl. salvatóri; f. sg. şi pl. salvatoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SALVATÓR adj., s. 1. adj. (pop.) izbăvitor, mântuitor, (înv.) mântuielnic. (Un mijloc ~.) 2. s. (înv.) scăpător. (Tu eşti ~ul meu!) 3. adj. v. salutar. 4. adj. v. mântuitor.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SALVAT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) şi substantival Care salvează; izbăvitor. Remediu ~. Idee ~oare. /a salva + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
SALVATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care salvează, sau poate salva. (< fr. salvateur, lat. salvator)
(Marele dicţionar de neologisme)
salvatór adj. m., s. m., pl. salvatóri; f. sg. şi pl. salvatoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SALVATÓR adj., s. 1. adj. (pop.) izbăvitor, mântuitor, (înv.) mântuielnic. (Un mijloc ~.) 2. s. (înv.) scăpător. (Tu eşti ~ul meu!) 3. adj. v. salutar. 4. adj. v. mântuitor.
(Dicţionar de sinonime)