samsar

SAMSÁR, samsari, s.m. Mijlocitor în afaceri negustoreşti; misit. ♦ Fig. Persoană care face din orice lucru obiect de negoţ. – Din tc. simsar, bg. samsar.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SAMSÁR ~i m. 1) Persoană care mijloceşte o afacere negustorească; misit; comisionar; intermediar. 2) fig. Persoană care face din orice lucru obiect de negoţ. /<turc. simsar, bulg. samsar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

samsár (samsári), s.m. – Misit, mijlocitor, intermediar. – Var. simsar. Mr. sîmsar, megl. sămsar. Tc. simsar, din arab. simsar (Roesler 602; Şeineanu, II, 411; Lokotsch 1836; Ronzevalle 101; REW 7930a), poate prin intermediul sb. samsar, cf. bg. simsar, it. sensale. – Der. samsarlîc, s.n. (intermediere; codoşlîc), din tc. simsarlik; samsăresc, adj. (de samsari); samsăroaică, s.f. (femeie care face rost de oameni de serviciu); sămsări, vb. (a face pe samsarul).
(Dicţionarul etimologic român)

samsár s. m., pl. samsári
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
SAMSÁR s. v. misit.
(Dicţionar de sinonime)