sanctitate

SANCTITÁTE, sanctităţi, s.f. Sfinţenie. ♦ (Urmat de un pronume posesiv) Titlu dat patriarhilor ortodocşi şi papilor. – Din lat. sanctitas, -atis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SANCTIT//ÁTE ~ăţi f. (urmat de un pronume posesiv constituie o formulă de adresare către papi şi patriarhi ortodocşi) Sfinţenie. ~atea voastră. [G.-D. Sanctităţii] /<lat. sanctitas, ~atis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SANCTITÁTE s.f. Sfinţenie. ♦ Titlu dat papilor şi patriarhilor. [< lat. sanctitas, cf. it. santità].
(Dicţionar de neologisme)

SANCTITÁTE s. f. 1. sfinţenie. 2. titlu dat papilor şi patriarhilor. (< lat. sanctitas)
(Marele dicţionar de neologisme)

sanctitáte s. f. (sil. sanc-), g.-d. art. sanctităţii
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Sanctitátea ta (sa, voástră) s. f. art. + adj. (sil. Sanc-), g.-d. Sanctităţii tále (sále, voástre)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
SANCTITÁTE s. v. sfinţenie.
(Dicţionar de sinonime)