sanhedrin

SANHEDRÍN s.n. Tribunal suprem la vechii iudei; fig. grup de oameni care formează un cerc închis, având pretenţia de a da, într-un anumit domeniu, sentinţe infailibile. – Din fr. sanhédrin.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SANHEDRÍN n. 1) (la vechii evrei) Tribunal suprem. 2) fig. Cerc restrâns de persoane care au pretenţia de a da sentinţe infailibile în anumite probleme. /<fr. sanhédrin
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SANHEDRÍN s.n. Tribunal la vechii evrei; consiliu suprem prezidat de marele preot, care judeca pricinile importante, interpreta legea şi delibera asupra chestiunilor publice. ♦ (Fig.) Grup închis de oameni care pretind a da sentinţe fără greş. [< fr. sanhédrin < gr. synedrion – tribunal, adunare].
(Dicţionar de neologisme)

SANHEDRÍN s. n. tribunal la vechii evrei; consiliul suprem prezidat de marele preot, care judeca pricinile importante, interpreta legea şi delibera asupra chestiunilor publice. (< fr. sanhédrin)
(Marele dicţionar de neologisme)

sanhedrín s. n. (sil. -drin), pl. sanhedrínuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
SANHEDRÍN s. (IST.) sinedriu. (~ era tribunal penal la vechii evrei.)
(Dicţionar de sinonime)