sapiență dex - definiţie, sinonime, conjugare
SAPIÉNT, -Ă, sapienţi, -te, adj., s.m. şi f. (Livr.) (Om) plin de înţelepciune; (om) doct, învăţat, savant. [Pr.: -pi-ent] – Din lat. sapiens, -ntis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SAPIÉNŢĂ s.f. (Livr.) Înţelepciune; ştiinţă, învăţătură. [Pr.: -pi-en-] – Din lat. sapientia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SAPIÉNT, -Ă adj., s. m. f. (om) înţelept, doct, savant. (< lat. sapiens)
(Marele dicţionar de neologisme)

SAPIÉNŢĂ s. f. înţelepciune; ştiinţă, învăţătură. (< lat. sapientia)
(Marele dicţionar de neologisme)

sapiént adj. m., s. m. (sil. -pi-ent), pl. sapiénţi; f. sg. sapiéntă, pl. sapiénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

sapiénţă s. f. (sil. -pi-en-), g.-d. art. sapiénţei
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SAPIÉNT adj. v. citit, erudit, înţelept, învăţat, savant.
(Dicţionar de sinonime)

SAPIÉNŢĂ s. v. înţelepciune, învăţătură, ştiinţă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: sa sap sapi sapie sapien

Cuvinte se termină cu literele: ta nta enta ienta pienta