saprofag
SAPROFÁG, -Ă, saprofagi, -ge, adj. (Biol.; despre animale) Care se hrăneşte cu materii organice în descompunere. – Din fr. saprophage.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SAPROFÁ//G ~gă (~gi, ~ge) Care se hrăneşte cu materiale organice în descompunere. /<fr. saprophage
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
SAPROFÁG, -Ă adj. (Despre animale) Care se hrăneşte cu materii organice descompuse. [< fr. saprophage, cf. gr. sapros – putred, phagein – a mânca].
(Dicţionar de neologisme)
SAPROFÁG, -Ă adj. (despre organisme) care se hrăneşte cu materii organice în descompunere. (< fr. saprophage)
(Marele dicţionar de neologisme)
saprofág adj. m., pl. saprofági; f. sg. saprofágă, pl. saprofáge
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SAPROFÁ//G ~gă (~gi, ~ge) Care se hrăneşte cu materiale organice în descompunere. /<fr. saprophage
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
SAPROFÁG, -Ă adj. (despre organisme) care se hrăneşte cu materii organice în descompunere. (< fr. saprophage)
(Marele dicţionar de neologisme)
saprofág adj. m., pl. saprofági; f. sg. saprofágă, pl. saprofáge
(Dicţionar ortografic al limbii române)