saprofit

SAPROFÍT, -Ă, saprofiţi, -te s.n., adj. (Organism vegetal sau microorganism) care îşi procură hrana din substanţe organice în descompunere. [Var.: saprofítă s.f.] – Din fr. saprophyte.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SAPROFÍ//T ~tă (~ţi, ~te) şi substantival (despre microorganisme) Care se dezvoltă în substanţe organice în descompunere. [Sil. sa-pro-] /<fr. sapriphyte
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SAPROFÍT, -Ă adj., s.n. (Organism vegetal, microorganism) care trăieşte pe corpuri organice în descompunere. [< fr. saprophyte, cf. gr. sapros – putred, phyton – plantă].
(Dicţionar de neologisme)

SAPROFÍT, -Ă adj., s. n. / saprofítă s. f. (microorganism, plantă) care creşte pe substanţe organice în descompunere. (< fr. saprophyte)
(Marele dicţionar de neologisme)

saprofít adj. m. (sil. -pro-), pl. saprofíţi; f. sg. saprofítă, pl. saprofíte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

saprofít s. n. /saprofítă s. f. (sil. -pro-), pl. saprofíte
(Dicţionar ortografic al limbii române)