saramură dex - definiţie, sinonime, conjugare
SARAMÚRĂ, saramuri, s.f. 1. Apă în care s-a dizolvat sare şi care se foloseşte în gospodărie (la conservarea unor alimente), în agricultură, în industria tăbăcăriei etc. ♦ Apă naturală care conţine sare; izvor de apă sărată; slatină. 2. Zeamă sărată, uneori condimentată cu oţet, usturoi etc., cu care se servesc unele mâncăruri; mâncare servită în acest fel. [Var.: (pop.) salamúră s.f.] – Din ngr. salamúra.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SARAMURÁ, saramurez, vb. I. Tranz. 1. A introduce (pentru un timp) în saramură alimente (carne, legume etc.), pentru a le conserva. 2. A ţine în saramură pieile crude înainte de tăbăcire. 3. A trata cu fungicide seminţele de cereale, înainte de semănare, pentru a le dezinfecta. – Din saramură.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SARAMÚR//Ă ~i f. 1) Soluţie (concentrată) de sare, întrebuinţată, mai ales, la conservarea alimentelor. *A-şi pune pielea în (sau la)~ a face tot posibilul. 2) Apă naturală care conţine sare. 3) Zeamă sărată (cu adaos de usturoi, oţet) dată ca garnitură la unele mâncăruri. /<ngr. saeamúră
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SARAMUR//Á ~éz tranz. 1) (alimente sau piei brute) A ţine în saramură. 2) (cereale pregătite pentru semănat) A dezinfecta prin tratare cu fungicide. /Din saramură
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

saramúră (saramúri), s.f. – Apă sărată. – Var. salamură, Banat sărămură. Lat. salimuria, prin ven. salimora › ngr. σαλαμούρα (Candrea), bg., sb., cr., slov. salamura (Cihac, II, 234; Densusianu, Rom., XXXIII, 285; Tiktin; REW 7545). Der. directă din lat. pare probabilă pentru ultima var. şi nu este imposibilă pentru celelalte forme, deşi prezinţa lui a aton prezintă o dificultate (poate s-ar fi păstrat prin apropierea forţată de sare, fiindcă Anton Pann scrie sare-mură; cf. totuşi sărătură). Oricum, supoziţia general acceptatăsalamură, cu l, este forma primitivă, este destul de îndoielnică.
(Dicţionarul etimologic român)

saramúră s. f., g.-d. art. saramúrii; (feluri, porţii) pl. saramúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

saramurá vb., ind. prez. 1 sg. saramuréz, 3 sg. şi pl. saramureáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SARAMÚRĂ s. (pop.) sărătură, (înv. şi reg.) slatină, (reg.) mură, (Transilv. şi Ban.) murătoare. (~ pentru gogonele.)
(Dicţionar de sinonime)

SARAMURÁ vb. v. mura.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: sa sar sara saram saramu

Cuvinte se termină cu literele: ra ura mura amura ramura