şarf (-furi), s.n. – Eşarfă, fular; lovitură cu dosul palmei. Fr. écharfe, prin intermediul pol. szarfa, rus. šarf (Cihac, II, 386; Sanzewitsch 210).
(Dicţionarul etimologic român)
sarf s.n. (înv.) gramatică.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
(Dicţionarul etimologic român)
sarf s.n. (înv.) gramatică.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)