sarmată

SARMÁŢI s.m. pl. Veche populaţie indo-europeană nomadă, înrudită cu sciţii, care a populat teritoriile din jurul Mării Negre şi a fost asimilată de slavii vechi, de geto-daci etc. – Din fr. Sarmates.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SARMÁ//T¹ ~tă (~ţi, ~te) ist. Care aparţine sarmaţilor. /<fr. Sarmates
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SARMÁ//T² ~ţi m. ist. Persoană care făcea parte dintr-o veche populaţie indo-europeană nomadă, înrudită cu sciţii şi asimilată de popoarele turcice şi vechi slave. /<fr. Sarmates
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ŞARMÁ vb. I. tr. (Franţuzism) A încânta, a fermeca, a fascina. [< fr. charmer].
(Dicţionar de neologisme)

SARMÁT, -Ă, sarmaţi, -te, adj., s.m. şi s.f. (Locuitor) care aparţinea unei populaţii indo-europene nomade, în antichitate între Marea Neagră şi Marea Baltică ♦ s.f. Limbă iraniană vorbită de sarmaţi. (din it. sarmato, lat. sarmata)
(Marele dicţionar de neologisme)

sarmát adj. m., pl. sarmáţi; f. sg. sarmátă, pl. sarmáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

sarmátă s. f., g.-d. art. sarmátei
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
SARMÁT adj. v. sarmatic.
(Dicţionar de sinonime)