sastisire

SASTISÍ, sastisesc, vb. IV. Refl. şi tranz. (Grecism înv.) A (se) tulbura, a (se) zăpăci. ♦ A (se) plictisi, a (se) sătura. – Din ngr. sástisa (aor. lui sastizo).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SASTISÍRE, sastisiri, s.f. (Înv.) Acţiunea de a (se) sastisi şi rezultatul ei. – V. sastisi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

sastisí (sastisésc, sastisít), vb. – A năuci, a buimăci. Ngr. σαστίζω, aorist σαστίσω „a surprinde” (Cihac, II, 695; Gáldi 247), cf. alb. šastis.
(Dicţionarul etimologic român)

sastisí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. sastisésc, imperf. 3 sg. sastiseá; conj. prez. 3 sg. şi pl. sastiseáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

sastisíre s. f., g.-d. art. sastisírii; pl. sastisíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
SASTISÍ vb. v. plictisi, sătura, urî.
(Dicţionar de sinonime)

SASTISÍRE s. v. plictiseală, urât.
(Dicţionar de sinonime)