satârgii

SATÂRGÍU, satârgii, s.m. Soldat mercenar înarmat cu satâr în vechea armată a ţărilor româneşti. – Din tc. satirci.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SATÂRGÍ//U ~i m. ist. Ostaş lefegiu înarmat cu satâr. /<turc. satirci
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

satârgíu s. m., art. satârgíul; pl. satârgíi, art. satârgíii
(Dicţionar ortografic al limbii române)