satelit dex - definiţie, sinonime, conjugare

satelit

SATELÍT, sateliţi, s.m. 1. Corp ceresc care se roteşte în jurul altui corp ceresc, însoţindu-l în cursul mişcării lui de revoluţie. ♦ Fig. Persoană, colectivitate, stat care urmează şi execută (orbeşte) ordinele cuiva; acolit. ♢ (Adjectival) Stat satelit. 2. (În sintagmele) Satelit artificial = corp metalic de forme diverse (prevăzut cu aparataj), lansat de oameni în spaţiul interplanetar cu ajutorul unei rachete şi care apoi se roteşte în jurul Pământului fără a mai avea nevoie de propulsie. Satelit de radioamatori = satelit artificial dotat cu echipament special permiţând radioamatorilor stabilirea legăturilor la mari distanţe şi la ore precise. Satelit de telecomunicaţii = satelit artificial dotat cu echipament special care face posibilă realizarea unor canale de telecomunicaţii, folosite în cercetarea ştiinţifică, navigaţie, comunicaţii, difuziunea programelor de televiziune etc. Satelit meteorologic = satelit artificial dotat cu echipament special folosit pentru operaţii de cercetare a întregului înveliş al oceanului aerian şi pentru obţinerea unor informaţii specifice din zonele terestre mai puţin accesibile. – Din fr. satellite, lat. satelles, -itis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SATELÍ//T ~ţi m. 1) Corp ceresc (natural sau artificial) ce se roteşte în jurul altui corp ceresc. 2) Roată dinţată a unui mecanism planetar, care se roteşte liber în jurul unui ax. 3) fig. Persoană, colectivitate sau stat care se află în dependenţă politică sau/şi economică de altă persoană, colectivitate sau stat şi execută orbeşte ordinele acestora. /<fr. satellite
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SATELÍT s.m. 1. Nume dat în antichitate mercenarului care îşi însoţea stăpânul. ♦ (Fig.) Cel care urmează şi execută orbeşte ordinele cuiva; acolit. 2. Corp ceresc obscur care gravitează în jurul unei planete, însoţind-o în mişcarea ei de revoluţie. 3. Satelit artificial = corp metalic de forme diverse, prevăzut cu aparataj ştiinţific, lansat de savanţi în spaţiul interplanetar cu ajutorul unei rachete şi care se roteşte în jurul Pământului. 4. (Tehn.) Roată dinţată care se roteşte liber în jurul unui ax. 5. Localitate de importanţă secundară în apropierea unui oraş, dependentă de acesta. [< fr. satellite, cf. lat. satelles].
(Dicţionar de neologisme)

SATELÍT I. s. m. 1. (ant.) mercenar care îşi însoţea stăpânul. ♢ (fig.) cel care urmează şi execută orbeşte ordinele cuiva; acolit. 2. corp ceresc obscur care gravitează în jurul unei planete, însoţind-o în mişcarea ei de revoluţie. 3. ~ artificial = corp metalic de forme diverse cu aparataj ştiinţific, lansat de savanţi în spaţiul interplanetar cu ajutorul unei rachete şi care se roteşte în jurul Pământului. 4. (mec.) roată dinţată a unui mecanism planetar care se roteşte liber în jurul unui ax. 5. mică masă cromatică ataşată unui cromozom printr-un filament subţire. 6. localitate de importanţă secundară în apropierea unui oraş, dependentă de acesta. II. adj., s. n. (stat) ~ = (stat) care depinde de un altul pe plan politic sau economic. (< fr. satellite)
(Marele dicţionar de neologisme)

satelít s. m., pl. satelíţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: sa sat sate satel sateli

Cuvinte se termină cu literele: it lit elit telit atelit