satina
[Conjugare]
SATINÁ, satinez, vb. I. Tranz. A da luciu hârtiei sau ţesăturilor cu ajutorul calandrului. – Din fr. satiner.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A SATIN//Á ~éz tranz. tehn. (hârtie, ţesături etc.) A trece printr-un calandru (în scopul finisării); a calandra. /<fr. satiner
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
SATINÁ vb. I. tr. A da luciu unei ţesături sau unei foi de hârtie prin presare la calandru. [< fr. satiner].
(Dicţionar de neologisme)
SATINÁ vb. tr. a da luciu unei ţesături sau hârtiei şi cartonului prin presare la calandru. (< fr. satiner)
(Marele dicţionar de neologisme)
satiná vb., ind. prez. 1 sg. satinéz, 3 sg. şi pl. satineáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A SATIN//Á ~éz tranz. tehn. (hârtie, ţesături etc.) A trece printr-un calandru (în scopul finisării); a calandra. /<fr. satiner
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
SATINÁ vb. tr. a da luciu unei ţesături sau hârtiei şi cartonului prin presare la calandru. (< fr. satiner)
(Marele dicţionar de neologisme)
satiná vb., ind. prez. 1 sg. satinéz, 3 sg. şi pl. satineáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)